Cuviosul Sila Ieroschimonahul, egumen al Schitului Sihăstria Putnei († 1781)

Ieroschimonahul Sila a fost cel mai renumit egumen al Sihăstriei Putnei. Era originar din judeţul Botoşani. Primii ani de ucenicie i-a făcut la Schitul Orăşani din apropiere. Apoi, râvnind o viaţă duhovnicească mai înaltă, în anul 1712, a fost călăuzit de Duhul Sfânt să meargă la Schitul Sihăstria Putnei.

După mai mulţi ani de ascultare şi nevoinţă, tânărul ostaş al lui Hristos primeşte tunderea în călugărie, iar în anul 1728 este hirotonit preot şi tuns schimonah. Ca ucenic al egumenului Dosoftei, schimonahul Sila se ostenea mult, atât cu slujba bisericii şi cu împlinirea rânduielii sihăstreşti, cât şi cu aprovizionarea schitului cu hrană şi cele de nevoie. Timp de 30 de ani, acest neobosit sihastru a fost iconom al Sihăstriei Putnei, împlinind cu frică de Dumnezeu această ascultare. Că neavând schitul nici un fel de avere, se întreţinea numai din mila credincioşilor. Ţăranii de la câmp trimiteau alimente, îmbrăcăminte, vin, ceară şi untdelemn pentru biserică, prin mâinile Cuviosului Sila, iar smeriţii sihaştri din munte se rugau pentru ei şi pentru ţară, ziua şi noaptea.

Răposând egumenul Dosoftei în anul 1753, Cuviosul Sila a fost ales părinte duhovnicesc al Sihăstriei Putnei. El a înnoit în întregime acest schit, zidind din piatră o biserică nouă, în locul bisericuţei de lemn, precum și chilii, trapeză, pivniţe, cişmea de apă, livadă de meri şi zid de jur-împrejur. De asemenea, a împodobit biserica cu catapeteasmă, cu icoane şi cu toate „podoabele şi trebuinţele ce i se cuvin casei lui Dumnezeu”. În anul 1758, noua biserică cu hramul „Buna-Vestire” a fost sfinţită de Mitropolitul Moldovei, Iacob Putneanul.

Egumenul Sila a înnoit viaţa duhovnicească în Sihăstria Putnei, înmulţind numărul smeriţilor sihaştri şi desăvârşind între toţi legătura nemuritoare a dragostei. Unii dintre ei erau lucrători ai rugăciunii lui Hristos, iar alţii, harnici caligrafi şi scriitori de cărţi. Dintre aceştia se aminteşte Ieroschimonahul Natan care a scris, cu binecuvântarea egumenului, Pomelnicul ctitorilor sfintei Sihăstrii a Putnei (1768), precum şi o lucrare originală intitulată Călugăria (1770). Un alt sihastru a scris Scara Sfântului Ioan din Sinai, la 1 martie 1770, iar „smeritul între ieromonahi Natanail Dreteanul, duhovnicul de la Paşcani”, care se nevoia în această sihăstrie, a copiat din nou Pomelnicul Mănăstirii Putna, în anul 1756.

Cuviosul Sila era şi un vestit duhovnic căutat de mulţi credincioşi de prin sate, precum şi de monahi, sihaştri, egumeni şi arhierei. Pe toţi îi povăţuia cu înţelepciune pe calea mântuirii, nici descurajându-i, nici în nepăsarea sufletească lăsându-i. Unul din ucenicii săi, Ieromonahul Dosoftei Herescu, a ajuns în 1747 egumen al Mănăstirii Putna, iar între anii 1750-1789 a fost episcop de Rădăuţi şi mitropolit al Bucovinei, cel ce a reuşit să aducă din Polonia la Suceava, în anul 1783, moaştele Sfântului Mucenic Ioan cel Nou.

În anul 1776, după ocuparea Moldovei de Nord de către austrieci, Sihăstria Putnei era supusă la bir şi nu mai avea voie să aducă ajutoare din ţară, fiind ameninţată cu pustiirea. Atunci bătrânul egumen a făcut o plângere către împărat, cerând scutire de dări şi apărând vechile drepturi ale schitului. Pentru toate acestea, Ieroschimonahul Sila este considerat un mare ctitor al Sihăstriei Putnei.

După 70 de ani de nevoinţă duhovnicească în Schitul Sihăstria Putnei, Cuviosul Sila a pus egumen în locul său pe Ieroschimonahul Natan, iar el şi-a dat sufletul cu pace în mâinile Domnului, în anul 1781.

(Arhimandritul Ioanichie Bălan, Patericul românesc, Editura Mănăstirea Sihăstria, pp. 284-285)