Preacuvioase Părinte, cum ați ajuns la mănăstire?

Mi-a plăcut muntele; el m-a apropiat de Dumnezeu. Mergeam adesea cu cortul și vedeam multe lucruri frumoase. Cât despre mănăstire, Maica Domnului m-a adus aici. Eu îmi doream o căsuță, undeva la capătului satului, îmi doream să fiu căsătorit, să fiu liniștit, și uite că Maica Domnului mi-a dăruit mai mult decât voiam eu. Eu mă rugam Ei pentru căsătorie, căci aproape fiecare tânăr își dorește lucrul acesta, dar noi nu știm ce vrea Dumnezeu de la noi.

Duhovnicul meu, Părintele Neofit, era din partea Văii Jiului, viețuia în Mănăstirea Turnu. Era înaintevăzător. Părintele acela când îți punea mâna în cap simțeai că te curentează, așa har avea! Și a căzut de pe o stâncă. Așa s-ar fi zis: că ducea mâncare la pustnici și l-ar fi aruncat vrăjmașul de pe o stâncă. El m-a trimis aici și mi-a spus că, dacă nu mă va primi, să mă duc în altă parte.

„O să se găsească un loc și pentru frăția ta aici”

Voiam și eu să vizitez Israelul. Îmi făcusem pașaport și toate actele la urgență, căci urma să merg cu o firmă și mai rămăsese un singur loc. Exact atunci am plecat la mănăstire. Mi-am făcut pașaport pentru Ceahlău, nu pentru Israel. Voi spune, poate: „Doamne, eu n-am fost la locurile unde ai trăit Tu, n-am călcat pe urmele Tale. Doar am auzit de Tine. Căci Tu ai zis: «Fericiți cei ce n-au văzut și au crezut»”. Pe cei care au fost la locurile sfinte, o să-i întrebe Dumnezeu: „Măi, ai fost la Mormântul Meu, ai fost în cutare loc, nici așa nu te-ai îndreptat?”.

Când am ajuns pe Ceahlău, inițial starețul nu avea de gând să mă primească, dar mi-a spus: „Hai, du-te în biserică și vedem când te întorci”. Aveam 33 de ani, vârsta Mântuitorului când a ieșit la propovăduire. Am citit câteva acatiste și când am ieșit din biserică, starețul mi-a zis: „O să se găsească un loc și pentru frăția ta aici”. După aceea au plecat toți și am rămas singur. Cam trei a fost numărul care s-a menținut aproape tot timpul. În 2000 erau 13 călugări și frați, și până în primăvară n-au rămas decât trei.

Sunt condițiiile aspre, e clima prea rece?

Foarte aspre, mai ales iarna. Dar rugăciunea sihaștrilor ne ține. Probabil că așa e rânduiala lui Dumnezeu. Când trăiau sihaștrii, nu se făcea în fiecare zi Sfânta Liturghie, ci doar sâmbăta și duminica. Nu aveau condiții ca acum. Era greu cu vinul, cu pâinea. Și aveau rânduială mai aspră, adică mai mult rugăciunea „Doamne Iisuse”; n-aveau grijile acestea lumești.

Și mașina, și telefonul îi afectează foarte mult pe călugări și pe maici. Pentru că dacă ar fi să le folosim doar în scop bun..., dar și așa, îți amestecă otrava cu mierea. Mie mi-a plăcut foarte mult să citesc, pentru că una este când citești un acatist, și alta este când îl asculți. Dacă mergi undeva cu mașina sau lucrezi ceva, da. Dar dacă ești liber, în chilie, e mai bine să citești. Nu trebuie să citim mult. Înainte de a face rugăciunea, trebuie să citim ceva, ca să ne adunăm mintea.