După ce aprindem câteva lumânări de ceară aduse din țară, coborâm treptele de piatră din absida dreaptă și intrăm în Sfânta Peșteră. Aici cădem cu fața la pământ și ne rugăm.

Slavă Ție, Mântuitorule, că Te-ai milostivit de neamul nostru omenesc! Slavă Ție, Fiule al lui Dumnezeu, că Ți-ai luat trup din trupul Fecioarei Maria, ca să îndumnezeiești trupul nostru cel zdrobit. Slavă Ție, Iisuse Hristoase, că aici, în această peșteră de taină, Te-ai deșertat de slava dumnezeirii, ca să ne îmbraci pe noi întru slavă. Slavă Ție, Bunule, că aici Te-ai coborât între oameni, ca să-I ridici la cinstea cea dintâi. Slavă Ție, pentru dumnezeiasca Ta dragoste! Slavă Ție, pentru marea smerenie! Slavă Ție, pentru întrupare, pentru negrăitele Tale judecăți, pentru toată taina răscumpărării neamului omenesc! Slavă Ție, Mântuitorule, pentru Fecioara Maria și pentru bătrânul Iosif, care a slujit cu credință pe Fecioară! Slavă Ție, pentru cei trei magi aducători de daruri, pentru steaua care Ți-a slujit, pentru pruncii care Te-au mărturisit, pentru strămoșul Tău David și pentru cetatea Betleem, că de mare cinste s-au învrednicit. Slavă Ție, pentru Sfânta Peșteră care Te-a adăpostit, pentru taina cea mare a întrupării Tale, pentru negrăita smerenie, pentru nemuritoarea bucurie care au izvorât lumii din această peșteră. Pentru toate, slavă Ție!

Cântăm în genunchi Evanghelia Nașterii lui Hristos:

În zilele acelea a ieșit poruncă de la Cezarul August să se înscrie toată lumea… Și se duceau toți să se înscrie, fiecare în cetatea sa. Și s-a suit și Iosif din Galileea, din cetatea Nazaret, în Iudeea, în cetatea lui David, care se cheamă Betleem, pentru că el era din casa și din neamul lui David, ca să se înscrie împreună cu Maria cea logodită cu el, care era însărcinată. Dar pe când erau ei acolo, s-au împlinit zilele ca ea să nască. Și a născut pe Fiul Său, Cel Unul Născut, și L-a înfășat și L-a culcat în iesle, căci nu mai era loc pentru ei în casa de oaspeți. Și în ținutul acela erau păstori, stând pe câmp și făcând de strajă noaptea împrejurul turmei lor. Și iată îngerul Domnului a stat lângă ei și slava Domnului a strălucit împrejurul lor, și ei s-au înfricoșat cu frică mare. Dar le-a zis îngerul: Nu vă temeți, căci iată vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul. Căci vi S-a născut astăzi Mântuitor, Care este Hristos Domnul, în cetatea lui David. Și acesta vă va fi semnul: veți găsi un Prunc înfășat, culcat în iesle. Și deodată s-a văzut, împreună cu îngerul, mulțime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu și zicând: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, și pe pământ pace între oameni bunăvoire! Iar după ce îngerii au plecat de la ei la cer, păstorii vorbeau unii către alții: Să mergem dar până la Betleem și să vedem cuvântul acesta ce s-a făcut, pe care Domnul ni l-a făcut cunoscut. Și grăbindu-se, au venit și au aflat pe Maria și pe Iosif și pe prunc culcat în iesle. Și văzându-L, au vestit cuvântul grăit lor despre acest Copil. Iar Maria păstra toate aceste cuvinte, punându-le în inima sa. Și s-au întors păstorii, slăvind și lăudând pe Dumnezeu pentru toate câte auziseră și văzuseră, precum li se spusese (Luca 2, 1-20).

Iar dacă S-a născut Iisus la Betleemul Iudeii, în zilele lui Irod, regele, iată magii de la răsărit au venit la Ierusalim, întrebând: Unde este regele iudeilor, Cel ce S-a născut? Căci am văzut steaua Lui la răsărit și am venit să ne închinăm Lui. Și auzind, regele Irod s-a tulburat și tot Ierusalimul împreună cu dânsul… Atunci Irod a chemat în ascuns pe magi și a aflat de la ei lămuriri în ce vreme s-a arătat steaua. Și trimițându-i la Betleem, le-a zis: Mergeți și cercetați cu de-amănuntul despre Prunc și dacă Îl veți afla, vestiți-mi și mie, ca, venind și eu, să mă închin Lui. Iar ei, ascultând pe rege, au plecat și iată, steaua pe care o văzuseră la răsărit mergea înaintea lor, până ce a venit și a stat deasupra unde era Pruncul. Iar ei, văzând steaua, s-au bucurat cu bucurie mare foarte. Și intrând în casă, au văzut pe Prunc împreună cu Maria, mama Lui, și căzând la pământ, s-au închinat Lui, și deschizând vistieriile lor, I-au adus Lui daruri: aur, tămâie și smirnă. Apoi, luând înștiințare în vis să nu se mai întoarcă la Irod, pe altă cale s-au dus în țara lor… (Matei 2, 1-12).

Aici, în această peșteră mică și nebăgată în seamă, S-a smerit Fiul lui Dumnezeu, pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire. În această peșteră nelocuită S-a întrupat Fiul lui Dumnezeu, ca să împace pe oameni cu Dumnezeu! În această peșteră, alături de vitele cele necuvântătoare, S-a smerit Hristos Cuvântul, ca să ne scoată pe noi, păcătoșii, din starea cea dobitocească în care ne aflam. Aici s-a văzut față către față, Dumnezeu cu omul, cerul cu pământul, Hristos cu Adam, Pruncul cu Fecioara, Stăpânul cu robul. Aici s-a atins focul de materie și nu s-a mistuit. Aici s-a atins Dumnezeu de om și l-a îndumnezeit. Aici S-a odihnit Iisus Pruncul în brațele Fecioarei Maria și prin ea toate brațele mamelor le-a sfințit și neascultarea Evei a vindecat-o. Cerul a dat steaua, pământul a oferit peștera. Dumnezeu a dat pe Fiul, omul a dat pe Fecioara; templul a dat pe bătrânul Iosif, vitele au oferit ieslea cu paie, iudeii au dat pe păstorii oilor, luna a picurat lumina, noaptea a învăluit în necuprins taina Întrupării. Și așa s-a săvârșit taina împăcării omului cu Dumnezeu prin împreună lucrarea celor cerești cu cele pământești, prin negrăita smerenie și topire în dumnezeiasca Dragoste! Uimiți de această deșertare a dumnezeirii pe pământ, de această divină împăcare, îngerii s-au coborât printre oameni și de bucurie au început a cânta și au învățat și pe oameni să cânte măririle lui Dumnezeu. Că unde este împăcare, acolo este mântuire, acolo este bucurie și cântare. Și așa s-a născut Biserica și slujbele și colindele. Așa s-au învățat oamenii de la îngeri să se roage, să cânte și să slăvească pe Dumnezeu. Din acest ceas, îngerii cântă cu noi, plâng pentru noi, se roagă pentru noi și împreună cu noi ne învață a cânta, a ne ruga, a iubi și a plânge. Ne învață taina mântuirii și a bucuriei dumnezeiești!

Slavă Ție, Mântuitorule, pentru dumnezeiască Nașterea Ta! Slavă Ție, pentru Fecioara Maria și pentru bătrânul Iosif; pentru îngerii care ne-au învățat a cânta, pentru păstorii care ne-au deprins a Te căuta, pentru magii care ne-au învățat să-Ți aducem daruri! Slavă Ție, pentru steaua cerului și peștera pământului! Pentru toate, slavă Ție!

Călăuziți de steaua sfintei credințe venim de departe, din țara Carpaților, să ne închinăm Ție, Mântuitorule, în Peștera Betleemului. Te-am întâlnit în Nazaretul Galileii, ascultând de Iosif și Maria. Te-am întâlnit la Iordan, cerând botezul de la Ioan. Te-am întâlnit la Marea Galileii, învățând poporul Evanghelia mântuirii. Te-am întâlnit pe Muntele Taborului îmbrăcat în veșmânt de lumină. Apoi Te-am întâlnit la Cina cea de Taină și pe Muntele Sion, învățând pe ucenici tainele mântuirii. Am mers după Tine, noaptea, în Grădina Ghetsimani, și am învățat de la Tine, Mântuitorul nostru, a ne ruga și a ne smeri, a răbda și a suferi, a ierta și a ne jertfi pentru numele Tău. Te-am văzut prins de oameni, judecat, condamnat și răstignit pe Golgota și îngropat sub pământ. Dar Te-am văzut și înviat, îmbrăcat în lumină, și înălțat cu slavă la ceruri, ca un Dumnezeu și Mântuitor.

Acum, călăuziți de aceeași stea, am venit și în Peștera din Betleem, să Te vedem Prunc mic, înfășat, culcat în iesle. Venim să ne închinăm Ție și Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Venim să Te slăvim împreună cu îngerii din cer, să-Ți cântăm de bucurie împreună cu păstorii și să-ți aducem daruri împreună cu magii de la răsărit.

Primește-ne și pe noi, Iisuse, Păstorule cel Bun, Cel ce Te-ai făcut Prunc pentru noi. Primește-ne să intrăm cu credință în peșteră, să cădem în fața ieslei, să ne închinăm smereniei Tale, să lăudăm pe Fecioara Maria, să cinstim pe dreptul Iosif, să mărim pe înțelepții magi, să vedem pe păstori, să ascultăm cântarea îngerilor. Învață-ne a cânta cu bucurie și a Te lăuda din dragoste, a Te mărturisi cu râvnă și a ne ruga cu credință, a aștepta mila Ta cu răbdare și a ne smeri cu pace în suflet. Primește-ne să ne mărturisim Ție, Fiule al lui Dumnezeu, și să-Ți mulțumim din inimi pentru toate câte ne-ai dat nouă.

Suntem fiii Bisericii Tale și am venit să ne închinăm la Peștera Betleemului, în numele fraților și părinților noștri, în numele neamului nostru milenar. Nu Ți-am adus, asemenea magilor, nici aur, nici smirnă, nici tămâie, nici scutece de fir, nici daruri de mult preț. Că toate acestea nu-Ți trebuiesc, ca Cel ce Te îmbraci în văpaie de foc și Te odihnești pe scaun de heruvimi. Ci îți aducem în loc de aur, dragostea și credința noastră și a părinților noștri. În loc de tămâie, îți aducem rugăciunile noastre și ale fraților noștri. Iar în loc de smirnă îți aducem nădejdea noastră și a fiilor noștri în viața de veci. Primește, Mântuitorule, dragostea, rugăciunile și nădejdea noastră, precum ai primit cântarea îngerilor și a păstorilor. Primește mărturisirea inimilor noastre și ne călăuzește pe calea mântuirii! Binecuvintează, Iisuse Hristoase, lumea cu pace și țara noastră românească cu bucurie și îndestulare. Binecuvintează casele cu părinți credincioși și mamele cu dragoste de prunci. Binecuvintează pe fiii poporului nostru cu deplină unitate și armonie; pe păstori, cu râvnă și grijă pentru turmă, iar pe credincioși, cu înțelepciune și dreaptă credință. Binecuvintează-ne și pe noi, fiii Tăi, cu frică de Dumnezeu și iertare de păcate și ne învrednicește, împreună cu îngerii și păstorii, să Te mărturisim și să-Ți cântăm: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire! Amin.

După ce săvârșim rugăciunea, ne apropiem de locul cel mai sfânt din Peșteră, unde a fost ieslea cu Pruncul Iisus, care se află în partea de răsărit. O stea de aur fixată în pardoseala de marmură roșie ne indică locul Nașterii Domnului. Ne plecăm cu fruntea la pământ, ne atingem de acest loc dumnezeiesc, sărutăm și ne retragem alături în liniște.

Peștera Nașterii este o încăpere naturală în stâncă, foarte modestă, lungă de 7 metri și lată de 3 metri. Are formă aproape dreptunghiulară și este așezată exact sub altarul bisericii făcută de Sfânta Elena în anul 326. Pe jos este pardosită cu marmură, pereții sunt căptușiți cu mici panouri de carton, iar bolta cilindrică este cea originală, legată în fier din cauza bisericii care apasă deasupra. Două scări laterale duc în cele două abside ale bisericii mari.

Locul unde a fost ieslea cu Pruncul se află exact la răsăritul peșterii și formează altarul propriu-zis unde slujesc zilnic ortodocșii. Pe steaua de aur sunt scrise în limbă latină cuvintele: „Hic de Virgine Maria Jesus Christus natus est” (Aici a născut Fecioara Maria pe Iisus Hristos). Vizavi de altar, spre sud-est, se află un mic altar deservit de catolici, unde Fecioara Maria a alăptat pe Iisus Pruncul. Alături se află încă un mic altar, numit „Altarul Magilor”. Aici cei trei magi și-au deschis vistieriile lor și au adus lui Hristos aur, tămâie și smirnă.

În Sfânta Peșteră se face Liturghie în fiecare dimineață, între orele 5,30-7 de către un preot ortodox. După ortodocși slujesc zilnic armenii și catolicii. În sărbători se face Sfânta Liturghie în Peșteră între orele 7-8,30, când iau parte numeroși credincioși din Betleem și pelerini străini. Iar în biserica mare a Nașterii Domnului ce se înalță deasupra, se face Sfânta Liturghie numai în Duminici și sărbători, între orele 8-11, de către un preot cu diacon; mai rar se slujește cu arhiereu.

Aprindem în Peșteră lumânări de ceară aduse din țară, spre pomenirea noastră și a bunilor noștri creștini. Apoi cântăm troparul Nașterii lui Hristos și colindul românesc „Steaua sus răsare” și încheiem cu condacul Nașterii Domnului: „Fecioara astăzi pe Cel mai presus de ființă naște; și pământul peștera, Celui neapropiat, aduce; îngerii cu păstorii slavoslovesc și magii cu steaua călătoresc, că pentru noi S-a născut Prunc tânăr, Dumnezeu Cel mai înainte de veci”.

(Arhimandrit Ioanichie Bălan, Pelerinaj la Mormântul Domnului, Editura Mănăstirii Sihăstria, 2010, pp. 232-239)