Ploile care „au adus sfinți” în loc de inundații – cum au fost descoperite moaștele celor patru Mucenici de la Niculițel?

În data de 4 iunie, martirologiul siriac și cel al Fericitului Ieronim din secolul al IV-lea indică sărbătorirea Sfinților Zotic, Atal, Camasie și Filip. Cine sunt aceștia și cum au ajuns să fie trecuți în calendarul ortodox?

Sfinții Mucenici Zotic, Atal, Camasie și Filip de la Niculițel sunt cuprinşi în numărul celor 36 de martiri greci, romani, traci, daci şi capadocieni care au fost martirizați prin decapitare pentru credința lor, între Dunăre şi Marea Neagră.

Nu cunoaștem cu exactitate data morţii lor, nici locul în care au fost martirizaţi. Unii presupun că cei patru erau ostaşi în armata romană și, pentru că nu voiau să jertfească idolilor, au fost surghiuniţi la gurile Dunării, în nordul Dobrogei de astăzi, unde erau exilaţi numeroşi creştini.

Conform tradiţiei, aceşti sfinţi ostaşi au fost judecaţi de către autorităţile romane în vechiul oraş Noviodunum (pe malul Dunării, la 2 kilometri est de localitatea Isaccea, județul Tulcea), tot în Dobrogea, și condamnați la moarte prin tăiere cu sabia, fie în timpul persecuţiei lui Diocleţian, în anii 303-304, fie în timpul ultimei persecuţii sângeroase din vremea împăratului Liciniu, în anii 319-324.

După moartea lor, trupurile le-au fost aşezate provizoriu în morminte simple şi discrete, de frica ostaşilor romani. După anul 324, când capitala Imperiului Roman a fost mutată la Constantinopol, creştinii din Sciţia Mică (Dobrogea), ajutaţi de episcopii de la Tomis, au construit o bazilică din piatră și au mutat în cripta de la subsolul ei moaștele celor patru martiri. Acest lucru este explicabil, dacă ținem cont de faptul că ambele localităţi formau o singură unitate administrativă şi erau foarte apropiate (aproximativ 10-12 km).  

După mai bine de un secol și jumătate, în luna septembrie a anului 1971, în urma unor ploi torențiale, pârâul din localitatea Niculițel a ieșit din albie, iar apa abătută pe o uliţă lăturalnică a scos la iveală cupola de piatră a criptei, aflată sub ruinele vechii biserici creştine.

Cercetările arheologice au scos la iveală detalii impresionante: cei patru martiri au fost așezați în raclă respectând întocmai tradiția creştină pe care o cunoaştem până astăzi, adică având mâinile pe piept şi capul orientat spre apus. Cripta are formă aproape pătrată şi este construită din cărămidă cu mortar, având următoarele dimensiuni: 3,70 x 3,40 m și înaltă de 2,30 m. Accesul în criptă a fost blocat cu o lespede din piatră iar în interior, pe peretele din stânga intrării, a fost scrijelită în mortarul crud următoarea inscripţie: „Martirii lui Hristos”, iar pe cel din dreapta – repetarea cuvântului martiri și consemnarea numelor în următoarea ordine: Zotikos, Attalos, Kamasis, Philippos, având deasupra Crucea monogramată (simbol creștin timpuriu constând din primele două litere grecești ale numelui Χριστός).

Cercetările de specialitate au continuat și în anii următori, iar sub nivelul acestei cripte au fost descoperite două vase de ceramică și alte numeroase fragmente de oase umane (aproape 100) de mici dimensiuni, cel mai probabil din trupurile altor martiri, ale căror nume nu se cunosc încă. Pe o lespede confecționată din calcar a fost găsită și o nouă inscripție: „Aici și acolo (se află) sângele (vlaga) martirilor. Forma literelor acestei inscripţii este asemănătoare cu cea descoperită pe pereţii criptei superioare, acest element pledând astfel pentru contemporaneitatea lor.

În urma acestei desoperiri, după 16 veacuri de odihnă în răcoarea criptei, moaştele martirilor de la Niculiţel au fost aşezate în patru racle de lemn şi depuse spre închinare în biserica Mănăstirii Cocoş din apropiere, unde se păstrează şi astăzi.

Profesorul Emilian Popescu, teolog, istoric și membru de onoare al Academiei Române, consideră că descoperirile arheologice de la Niculiţel au o valoare cu totul deosebită.

1. Ele au adus la lumină, pentru prima oară, moaştele (scheletele) întregi ale unor martiri, cărora le cunoaştem sigur şi numele.

2. A ieşit la iveală una dintre cele mai vechi bazilici de pe teritoriul ţării noastre şi cel mai vechi martirion cunoscut până acum.

3. Se întăreşte convingerea noastră în ştirile din martirologii, şi anume că ele sunt adevărate.

4. Se dovedeşte forţa şi vechimea crediniţei creştine pe pământul României.

5. Această descoperire este până acum unică în întreg spaţiul balcanic şi extrem de rară în tot spațiul fostului Imperiu Roman.

Vă recomandăm și:

De la același autor

Ultimele din categorie