Formularea frecvenței iubirii Domnului este invers proporțională: de la Domnul către noi, de la noi către Domnul. Însă, fără vreo condiționare. În ceea ce privește iubirea pe care noi o primim de la Domnul, nu există îndoială. Dumnezeu este atotprezent în viața noastră în cele mai mici detalii. Dar și noi ne străduim să răspundem iubirii lui Dumnezeu prin toate mijloacele pe care le avem la îndemână și în toate aspectele vieții. 

Orice perioadă de post are foarte multe beneficii sufletești și trupești. Deasupra tuturor se ridică iubirea pe care o manifestăm către Domnul. Iar ținta acestei iubiri o găsim în cuvântul Mântuitorului de la Cina cea de Taină: Şi aceasta este viaţa veşnică: „Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis” (Ioan 17, 3).

Mijloacele prin care cinstim pe Dumnezeu și pe sfinții Săi sunt arhicunoscute: postirea, rugăciunea, milostenia, atenția față de poruncile și sfaturile Sale, participarea la programul liturgic al Bisericii, citirea Sfintei Scripturi și a vieților sfinților. Despre toate acestea avem o bogată literatură la îndemână. Din acest motiv, nu putem spune că nu știm ce trebuie să facem pentru a ne apropia de Domnul. Și nici nu ni se cere vreun efort epuizant.

La fel și despre Maica Domnului, care este pururea mijlocitoare înaintea Fiului său, Iisus Hristos. Rugăciunea și lacrimile Maicii Domnului pentru întreg neamul omenesc sunt un fluviu neîntrerupt care ne scaldă într-o bucurie incomparabilă și incomensurabilă. Chiar dacă este cuprins într-o perioadă destul de scurtă, intensitatea cu care ținem acest post al Adormirii Maicii Domnului este dezideratul, posibilitatea de a manifesta în cele mai mici fapte sau gesturi credința adevărată. Dacă Îl cinstim pe Iisus Hristos ca Singurul și Adevăratul Dumnezeu, o cinstim și pe aceea care a făcut posibilă coborârea Lui printre noi. De asemenea, potrivit Sfântului Simeon al Tesalonicului („Tratat asupra tuturor dogmelor credinţei noastre ortodoxe, după principii puse de Domnul nostru Iisus Hristos şi urmaşii Săi”, volumul 2), Maica Domnului postea mult şi, conform Tradiţiei, a postit şi înainte de mutarea sa la cele cerești. Încă un motiv să urmăm și noi această cale și să ne alăturăm acestui parcurs mântuitor. Din secolul al V-lea, când cultul mariologic prindea consistenţă, vin şi primele mărturii despre postul în cinstea Maicii Domnului, uniformizarea lui făcându-se mai târziu. Iubitorii de Dumnezeu şi Maica Domnului aveau deja dragul de a posti în cinstea ei.

Așadar, faptul că luăm în considerare și acest post arată că suntem pe aceeași frecvență cu iubirea lui Dumnezeu, cu iubirea Maicii Domnului față de noi. Că rezonăm cu iubirea Lui și o punem în valoare, chiar și la o intensitate mai mică. Aceasta este calea prin care arătăm că suntem ai Lui și că preacinstirea Maicii Domnului, cinstirea sfinților sunt cuprinse în acest univers divin al iubirii. Nu prin depersonalizare sau prin gândire pozitivă, ci prin gesturi, cuvinte, fapte concrete ale credinței după cum ne-a lăsat-o Dumnezeu. O cinstim pe Maica Domnului, fiindcă mai întâi Dumnezeu a cinstit-o. Apoi, pentru că Maica Domnului este izvorul binecuvântărilor ce vin în vieţile noastre. Deși a fost asemenea nouă, a depășit firea umană prin curăția vieții ei închinate Domnului. Prin viața ei, Maica Domnului ne arată cum să ajungem la Cel pe Care ni-L arată, la Hristos Călăuzitorul. Prin urmarea ei, devenim și păstrători ai învăţăturii celei adevărate formulate de Sfinţii Părinţi.

Preasfântă Stăpână, acoperă-ne pe noi!