Rasoforul Vasile Ilie, de la Mănăstirea Sihăstria (1902-1931)

Acest smerit rasofor a fost un nevoitor neîntrecut în obştea Mănăstirii Sihăstria. Născut într-o familie binecuvântată cu mulţi copii, din comuna Suliţa (Botoşani), de mic a fost chemat să slujească lui Hristos. Părinţii lui, Alexandru şi Ana Ilie, se ocupau cu creşterea vitelor. Din cei zece copii, cinci şi-au ales viaţa călugărească.

Rasoforul Vasile Ilie a venit la Mănăstirea Sihăstria în anul 1929, împreună cu alţi doi fraţi ai săi mai mici, Gheorghe şi Constantin. Timp de trei ani, cât a trăit, a fost păstor la oile mănăstirii, fiind pentru toţi exemplu de dragoste, de rugăciune şi ascultare.

În primăvara anului 1931 s-a mutat din viaţa aceasta la odihna cea neînserată.

Rasoforul Vasile era din copilărie păstor de oi. Înainte de a veni la Sihăstria, s-a nevoit un timp la Schitul Cozancea (Botoşani), ca ucenic al Schimonahului Paisie Olaru. Acolo avea aceeaşi ascultare. Însă, pentru viaţa lui aleasă, vrăjmaşul îi făcea multe ispite. Într-o seară, pe când citea la Psaltire, diavolul s-a arătat în chipul unei păsări, a intrat în foc şi cu mare zgomot a risipit jăraticul, încât s-au aprins stâna şi oile. Alteori, speria turma sau intra în câini şi îi ucidea. Că nu putea răbda vrăjmaşul focul rugăciunii lui. Însă tânărul ostaş nu se temea de cursele diavolului şi niciodată nu lăsa mintea să i se răspândească în vremea rugăciunii.

(Arhimandritul Ioanichie Bălan, Patericul românesc, Editura Mănăstirea Sihăstria, pp. 521-522)