Răzbunarea este prima victorie a diavolului asupra noastră – din scrisorile Sfântului Tihon, Episcopul Zadonskului
„Să ții minte că răzbunarea este prima victorie a diavolului asupra noastră. Diavolul nu se bucură pentru nici un lucru așa mult, decât pentru o inimă ce hrănește în lăuntrul ei răul. Deoarece acela care ține minte răul nu primește iertare de la Dumnezeu, fiindcă nici el la rândul lui nu iartă.” (Sfântul Tihon, Episcopul Zadonskului)
Vrednicule și iubite frate I.B.,
Am aflat că ai făcut reclamație împotriva lui F. L., pentru că te-a insultat cu anumite cuvinte jignitoare. Și că acesta nu mai are mult până va muri. Am aflat și faptul că a trimis pe cineva la tine ca să-ți ceară iertare. Dar tu, nu doar că nu l-ai iertat, dar acum vrei să te răzbuni pe fiul lui!
Dacă acestea sunt adevărate, te rog să mă asculți cu răbdare. Și să faci ceea ce îți voi spune:
1. Să ții minte că răzbunarea este prima victorie a diavolului asupra noastră. Diavolul nu se bucură pentru nici un lucru așa mult, decât pentru o inimă ce hrănește în lăuntrul ei răul. Deoarece acela care ține minte răul nu primește iertare de la Dumnezeu, fiindcă nici el la rândul lui nu iartă. Aceasta este învățătura lui Hristos Însuși: „De nu veți ierta oamenilor greșelile lor, nici Tatăl vostru nu va ierta greșelile voastre” (Matei 6, 15). Și cum vei putea să te rogi lui Dumnezeu, zicând: „Și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri”, dacă tu însuți nu ierți?
Fratele nostru și noi înșine suntem la fel. Ne-a jignit cu cuvintele lui? Ne-a insultat? Și noi ce suntem? Viermi, țărână, cenușă. De câte ori pe zi Îl supărăm pe Dumnezeu, pe Creatorul nostru, în fața Căruia puterile cerești se înfățișează cu frică și cu teamă? Și ce iertare nădăjduim că vom primi de la Dumnezeu, când nu iertăm pe semenii noștri? Păcătuim unul împotriva celuilalt? Suntem datori să și iertăm unul celuilalt. Citește capitolul 18 din Evanghelia după Matei. Ceea ce se relatează la finalul capitolului este înspăimântător pentru aceia care nu iartă pe semenii lor!
2. Știi că vei muri! Când? Ignori acest lucru. Poate astăzi! Poate mâine! Ce se va întâmpla dacă te va găsi moartea plin de răutate? F. L. a arătat umilință și astfel și-a reparat greșeala pe care o făcuse, cerându-ți iertare. Și-a făcut datoria față de tine. Ce altceva mai mult vrei? Ai, la rândul tău, datoria de a-l ierta! Dacă nu o vei face, vei muri cu această datorie neîndeplinită. Și atunci, ce milă vei găsi la Dumnezeu? Și pentru ce motiv fiul lui este vinovat în fața ta? Dacă îi cereai datorii economice, atunci fiul trebuia să plătească pentru tatăl său, pentru că a moştenit averea lui. Acum însă tatăl a rostit o vorbă de ocară. Ce pretinzi de la fiul lui? A fost fiul complicele tatălui său? Sau poate l-a învățat pe tatăl său să ocărască? Dacă este posibil așa ceva!
Te rog! Taie o dată pentru totdeauna răzbunarea. Iartă-i păcatul fratelui tău. Ai grijă să nu rămâi dator până la moarte! Împacă-te cu fiul lui, pentru numele lui Dumnezeu!
Crede-mă că toate acestea se întâmplă din cauza diavolului care necăjește pe oameni, împingându-i pe ei în păcatul dușmăniei. Disprețuiește duhul acesta viclean care îți insuflă gândul de răzbunare. Și ascultă-L pe Hristos, pe Mântuitorul nostru, Creatorul lumii, Care S-a rugat Cerescului Părinte chiar și pentru cei ce L-au răstignit. Hristos ne dă porunca: „Iubiți pe vrăjmașii voștri, faceți bine celor ce vă urăsc” (Luca 6, 27). Iartă-l pe semenul tău, dacă vrei să primești iertare de la Hristos! Altminteri, ce iertare crezi că vei putea primi, dacă tu nu vrei să arăți măcar puțină îngăduință?
Acela, fiul tatălui decedat, va veni și îți va cere iertare! Prietenii tăi se vor bucura pentru împăcarea voastră! Servitorii tăi te vor iubi! Vecinii tăi te vor ferici! Doar satana va plesni, pentru că iubirea creștinească îl arde. Dacă vei face aceasta, vei fi bine plăcut în fața lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeul păcii. Și eu, povățuitorul nevrednic al tău, îți voi fi recunoscător. Și îmi voi aminti de tine. Te voi pomeni pentru totdeauna. Fă acest lucru! În primul rând pentru binele tău, ca să afli milă de la Dumnezeu. Și apoi pentru binele fratelui tău, care a venit la tine cu umilință. Și, în final, ca să îmi faci o bucurie, să îndeplinești dorința mea. Și poate Atotmilostivul Dumnezeu, dătătorul păcii, îți va înmuia inima.
Acestea ți le scriu din datoria pe care o am. Și îți trimit o preasfântă icoană a Mântuitorului nostru. Se adresează așadar și ție: „În numele lui Hristos”, Care este minunat pentru îngeri, pelerin pentru apostoli, martiri, ierarhi și monahi și blând pentru noi cei păcătoși. Pentru că în El ne punem nădejdea noastră. Încetează să mai ții minte răul. Și când vei face aceasta, adu-mi la cunoștință. Îmi vei face bine.
Cuvintele acestea sărace ale mele vor fi pentru mine martor, iar pentru tine acuzator la înfricoșătoarea Judecată a lui Hristos. Și dacă cineva te sfătuiește într-un alt mod, nu da atenție. Căci cuvintele lui vor proveni de la cel viclean. Citește Sfânta Evanghelie și vei constata aceasta.
Smeritul și nevrednicul Episcop de Voronej, Tihon
4 Decembrie 1764, Voronej
De la melancolie, la pocăință – drumul vindecării
Ascultă-te pe tine însuți și-ți vei găsi liniștea
Traducere și adaptare:Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro