Spunem că ar trebui ca fiecare dintre noi să ne exercităm acest drept democratic, deoarece în spațiul media au apărut fel de fel de intoxicări, minciuni și manipulări gazetărești privind boicotul acestui demers sau false ipoteze legate de necesitatea referendumului. Am scrutat cu multă atenție ideile aruncate în acest conflict mediatic și am încercat să facem o radiografie a acestui teatru de luptă. Cum datele unei știri trebuie să conțină musai elemente de șoc, teroare și groază pentru a antama atenția publicului, am văzut multe petarde și fumigene care ar vrea să se constituie în argumente-capcană pentru cei care poate încă n-au înțeles scopul referendumului.

În primul rând, referendumul a fost inițiat de o bună parte a societății civile și religioase românești acum trei ani de zile, iar nu de vreun partid politic. Fiecare om politic a avut și are libertatea de a se implica în sens pozitiv și negativ în acest demers. Bineînțeles că orice război are partizani pro și contra. Dar de aici și până la a acredita ideea că referendumul e confiscat de clasa politică e cale lungă!

În al doilea rând, există și un argument etic-moral care rezultă din această frământare: dacă, pe bună dreptate, condamnăm corupția, furtul și hoția, oare nu în aceeași măsură ar trebui să osândim și perversiunile sexuale? Există oare patimi rele și patimi bune? „Ferește-te de rău și fă binele”, spune o vorbă înțeleaptă.

În al treilea rând, ni se spune că nu mai este nevoie de acest referendum atâta timp cât avem precizări în Codul Civil care clarifică ce sunt soții într-o familie. Așa este, numai că aceste articole se pot modifica oricând cu o majoritate parlamentară articulată într-o altă direcție, contrar voinței cetățenilor, așa cum se întâmplă în Europa. România nu poate face abstracţie de procesul de redefinire a căsătoriei în Europa. În ultimii ani, 16 ţări au legalizat căsătoriile între persoane de același sex și 12 au iniţiat parteneriate civile pentru uniunile unisex, o treaptă în legalizarea acestui tip de căsătorie, iar 14 țări au interzis căsătoria între persoane de același sex. În țara noastră, odată ce vom preciza în Constituție referirea la căsătorie, ca uniune dintre un bărbat și o femeie, aceasta nu va mai putea fi schimbată decât printr-un alt referendum.

În a patra ordine de idei, nici argumentul financiar nu este neglijat: atâția bani se aruncă degeaba, în loc să se facă școli și spitale, să se asfalteze străzi etc. - spun cei care socotesc orice leuț pentru cele spirituale… Aici e tocmai grimasa lui Iuda atunci când s-a supărat viclenește că s-a folosit mirul de mare preț pentru ungerea Mântuitorului, în loc să se fi vândut pentru săraci. Dar orice referendum costă, pentru că democrația își are decontul ei. Și mai vedem o falsă socoteală financiară! Dacă pentru un demers democratic cerut de vocea poporului se vor cheltui aproximativ 35-40 milioane de euro, practica statelor care au acceptat căsătoriile între persoane de același sex ne arată că anual se consumă zeci și zeci de milioane de euro pentru implementarea unor noi politici sociale și programe de reeducare parentală! Numai anul acesta ar fi trebuit cheltuite în România aproximativ 70 milioane de euro pentru reeducarea a peste 2,5 milioane de părinți! Și cu ce preț? Majoritatea ajunge să fie discriminată, încât ne întrebăm dacă ea mai are drepturi, sau ele sunt doar o prerogativă a minorității?

În al cincilea rând, nici argumentul compasiunii nu trebuie neglijat. Sunt oameni bolnavi care se nasc cu această cruce pentru care Biserica are toată compasiunea și grija de a-i ajuta să se vindece. „Biserica nu-i tribunal să ceară socoteală păcătosului, ci spital unde trebuie să se vindece”, spunea Sfântul Ioan Gură de Aur. Referendumul nu ostracizează pe cineva, nu îngrădește drepturi, ci securizează libertatea de a alege a poporului. Din contră, cei care operează chirurgic în mod samavolnic pe trupul familiei sunt aceia care amputează libertatea de manifestare a familiei. Și nu doar atât, aruncă toate neîmplinirile statului și relele lumii în cârca familiei tradiționale!

Al șaselea considerent pentru desfășurarea și susținerea referendumului este cel religios. Omul cu frică de Dumnezeu știe că Dumnezeu a creat bărbatul și femeia, dându-le posibilitatea să crească și să se înmulțească. Tot El a spus că e spurcăciune și urâciune să se culce bărbat ca și cu femeie (Levitic 18, 22). Apostolul Pavel întărește acest lucru când zice că desfrânații, adulterii, malahienii și sodomiții nu vor moșteni împărăția lui Dumnezeu (I Corinteni 6, 9). Oare cu un ochi putem să ne uităm în sus și să ne rugăm lui Dumnezeu, iar cu celălalt să acceptăm aici, pe pământ, urâciunea pustiirii?   

În al șaptelea rând, descoperim miza reală a acestei lupte: nu doar promovarea în societate a căsătoriei gay/lesbi, ci mai ales posibilitatea ca aceasta să adopte copii! Lansăm o ipoteză care ar putea deveni reală pentru orice familie, într-un viitor mai apropiat sau îndepărtat: dacă într-o bună zi, băiatul meu s-ar îndrăgosti de un alt băiat și vor dori să întemeieze o „familie”, ba chiar să adopte o fetiță, o viitoare „nepoțică”, oare cum voi reacționa atunci? Ce mutații psihologice se vor petrece în sufletul copilului meu ori al celor adoptați? Ce sens vor mai avea cuvintele „tată” și „mamă”? E clar că omul va deveni atunci doar un lung șir de numere…

În a opta înșiruire de argumente, în spiritul celor 100 de ani scurși de la Marea Unire din anul 1918, îndrăznim să credem că unitatea de neam, limbă și credință se va perpetua prin contribuția altor români pe scena istoriei țării noastre. „Divide et impera” pare să fie imperativul celor care țin hățurile acestei lumi. Când regimurile totalitar-opresive au trecut cu tancul și au nivelat conșțiințele oamenilor nu a mai rămas în urmă decât un câmp de manevră, bun de plantat politici sociale și educaționale manipulatorii. Însă orice societate democratică are o ierarhie, o scară a valorilor. Atunci când scoatem unele cărămizi din zid riscăm să îl dărâmăm. De aceea, cuvintele „tată” și „mamă” au valoare de patrimoniu, sunt borne și hotare în devenirea existențială a omului, iar crucile așezate la căpătâiul bunicilor noștri, înveșmântați în straie populare, sunt mărturii nespuse ale încrederii lor în purtarea de grijă a Bunului Dumnezeu.

Așadar, rămâne la latitudinea fiecărui român dacă va dori să pună semnul egal între noțiunea de bine și rău, între căsătoria întemeiată între un bărbat și o femeie, pe de o parte, și „familia LGBT cu așa-zisele ei arome identic naturale”, pe de altă parte. Chiar dacă uneori mai evadăm în țara plăcerii, comodității și a indiferenței spirituale, nădăjduim că ne vom veni în fire și ne vom întoarce către normalitatea, dreapta chibzuință și firescul lăsate de Dumnezeu pe acest pământ.

Acesta e doar o luptă dintr-un război lung și greu, purtat de când e lumea, dar sfârșitul nu-i aici! „Cu duh de pace, de înțelegere, de iertare față de cei care au, poate, o altă concepție, o altă viziune, neabandonând, în același timp, mărturisirea integrală a adevărului în care credem”, cum ne îndeamnă Părintele nostru Mitropolit Teofan, să mergem cu toată încrederea la Referendum și să spunem DA pentru viitorul familiei și al copiilor noștri!