Dumnezeule cel mare şi lăudat, necuprins de gând şi de cuvânt, Care ai zidit pe om cu mâna Ta, ţărână luând din pământ, şi cu chipul Tău l‑ai cinstit pe el; Iisuse Hristoase, numele cel preadorit, împreună cu Părintele Tău cel fără de început şi cu Preasfântul şi Bunul şi de viaţă Făcătorul Tău Duh, arată‑Te la robul Tău (Numele) şi‑l cercetează, în suflet şi în trup, fiind rugat de preamărita stăpâna noastră, de Dumnezeu Născătoarea şi pururea Fecioara Maria; de sfintele puteri cereşti fără de trup; de cinstitul, măritul, proorocul, Înaintemergătorul şi Botezătorul Ioan; de sfinţii, măriţii şi întru tot lăudaţii Apostoli; de cei între sfinţi părinţii noştri şi dascăli ai lumii: Vasile cel Mare, Grigore de Dumnezeu cuvântătorul şi Ioan Gură de Aur; de Atanasie, de Chiril, de Nicolae cel din Mira, de Spiridon, făcătorul de minuni, şi de toţi sfinţii ierarhi; de sfântul apostol întâiul mucenic şi arhidiacon Ştefan; de sfinţii, măriţii şi marii mucenici Gheorghe, purtătorul de biruinţă, Dimitrie, izvorâtorul de mir, Teodor Tiron şi Teodor Stratilat şi de toţi sfinţii mucenici; de preacuvioşii şi de Dumnezeu purtătorii părinţii noştri Antonie, Eftimie, Sava cel sfinţit, Teodosie începătorul vieţii de obşte, Onufrie, Arsenie, Atanasie cel din Aton, şi de toţi preacuvioşii părinţi; de sfinţii şi tămăduitorii fără de arginţi Cosma şi Damian, Chir şi Ioan, Pantelimon şi Ermolae, Samson şi Diomid, Talaleu şi Trifon şi de Sfântul (Numele), a cărui pomenire săvârşim şi de toţi sfinţii Tăi. Şi dă robului Tău (Numele) somn de odihnă, somn trupesc, de sănătate, de mântuire şi de viaţă, tărie sufletului şi trupului. Şi precum oarecând ai cercetat pe Abimeleh, robul Tău, la via Agripei, şi i‑ai dat lui somn mângâietor, ca să nu vadă căderea Ierusalimului, şi l‑ai adormit pe el cu somn întăritor şi iarăşi l‑ai sculat într‑o clipă devreme spre slava bunătăţii Tale; încă şi pe sfinţii Tăi, măriţii şapte tineri, i‑ai arătat vestitori mărturiei arătării Tale în zilele lui Deciu împăratul şi prigonitorul, pe care i‑ai adormit în peşteră trei sute şaptezeci şi doi de ani şi ca nişte prunci ce se încălzesc la sânul maicii lor n‑au suferit nici o stricăciune, spre lauda şi slava iubirii Tale de oameni şi spre arătarea şi adeverirea naşterii noastre celei de a doua şi a învierii tuturor; Însuţi dar, Iubitorule de oameni împărate, vino şi acum cu pogorârea Sfântului Tău Duh, şi cercetează pe robul Tău (Numele), şi‑i dăruieşte sănătate, tărie şi bună vârtute prin bunătatea Ta, pentru că de la Tine este toată darea cea bună şi tot darul cel desăvârşit. Că Tu eşti doctorul sufletelor şi al trupurilor noastre, şi Ţie slavă şi mulţumire şi închinăciune înălţăm, împreună şi Părintelui Tău celui fără de început şi Preasfântului şi Bunului şi de viaţă Făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!