Preacuvioasă maică, ce aşteaptă Dumnezeu de la noi?

Dumnezeu aşteaptă de la noi rugăciune și să le facem pe toate ca pentru El. S-avem bunătate în suflet şi dragoste pentru aproapele nostru, pentru fratele nostru – asta vrea Dumnezeu de la noi. S-avem inimă bună, să n-avem răutate. Dar, vezi, câteodată, mai calci pe bec. Şi ce rău îţi pare după aceea!

Cum să păstrăm în inimă dragostea pentru aproapele?

Să ne gândim că Dumnezeu ne iubeşte, chiar şi atunci când greşim. Dacă vede că ne întoarcem la pocăinţă, ne iartă. Numai noi s-avem răbdare când ne greşeşte fratele nostru. Să fim cu calm, cu răbdare şi s-avem smerenie. Să n-avem răutate. Aşa vom păstra dragostea pentru aproapele. Şi s-avem grijă şi cu mânia, să nu ne lupte, că atunci spui multe şi-ţi pare rău. Iar vrăjmaşul, care stă şi nu doarme, te-a înscris pe foaie că ai greşit. El e cel mai bun contabil. Uităm noi, dar el nu uită. Noi mâncăm, dormim, dar el nu mănâncă, nu doarme; stă şi ne păzeşte.

Eu, în felul meu, pe toate maicile le iubesc. Chiar să-mi facă rău. Ele muncesc, dar eu, dacă stau aşa, măcar atât: să le iubesc aşa cum sunt ele. N-ar fi greu de păstrat această dragoste dacă am avea mai mult calm şi răbdare.

Ce i-aţi sfătui pe cei ce sunt la răscruce de drumuri în viaţă?

Orice drum ai alege, trebuie să ai voinţă. Dai voinţă, iei putere. Pentru căsătorie, trebuie să găseşti omul potrivit ca s-o poţi duce la capăt. Dacă te-ai hotărât să vii în mănăstire, stai până la sfârşitul vieţii, aici ţi-e drumul şi nu te întorci, că iată, nu-i bun şi-i greu şi în mănăstire. La tunderea în monahism devii mireasa lui Hristos, te lepezi de lume, te lepezi de toate, slujeşti lui Hristos. Soldat lui Hristos. Dacă îţi întorci faţa de la Hristos, cui mai slujeşti? Mănăstire până la capăt. Mai degrabă dacă vezi că nu merge în căsătorie, poţi să te întorci la călugărie, dar de la mănăstire la căsătorie e păcat mare în faţa lui Dumnezeu.

Dacă ai rugăciune, niciun lucru nu e greu în mănăstire. Dacă eşti pregătit pentru o ispită cu rugăciunea dinainte, treci mult mai uşor. Te luptă şi vrăjmaşul când faci o faptă bună, dar Dumnezeu cu mila, pentru mântuirea fiecăruia.

Care sunt cele mai mari bucurii pe care le aveţi aici, la Războieni?

Aici, în mănăstire, e-o bucurie! Slujbele îmi plac foarte mult, mai ales privegherile. Aş sta în biserică zi şi noapte. Biserica n-o las nicicum. Măcar atât să ţin şi eu – rugăciunea; destul că ascultări nu prea fac. La Războieni e frumos, pentru că nu e forfota aceasta, ca în alte locuri, unde vin şi pleacă oamenii mereu. E linişte, e pace. Slavă Ţie, Doamne!

***

Despre maica Teofana de la Războieni, puteți citi și:

Lumina din întuneric: povestea maicii Teofana de la Războieni