Dacă nici o ispită nu poate să se atingă de om fără voia lui Dumnezeu, înseamnă că plângerile, cârtirea, amărăciunea, îndreptăţirea de sine, învinuirea aproapelui şi a împrejurărilor sunt mişcări ale sufletului împotriva voii lui Dumnezeu, sunt încercări de împotrivire faţă de Dumnezeu. Să ne înfricoşăm de această nenorocire! Cugetând la orice necaz al nostru, să nu întârziem mult în această cugetare, ca nu cumva să ne abată pe nebăgate de seamă de la smerita cugetare în îndreptăţirea de sine pe faţă sau într-ascuns, într-o stare potrivnică purtării de grijă pentru noi a lui Dumnezeu. Fără a ne încrede neputinţei noastre, să ne luăm într-ajutor arma sigură a defăimării de sine!

(Sfântul Ignatie Briancianinov, Cuvinte către cei care vor să se mântuiască, Traducere de Adrian si Xenia Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, Bucureşti, 2000, p. 19)