Dacă trăieşti corect, te pregăteşti pentru Sfânta Împărtăşire, şi dacă nu trăieşti corect nu te pregăteşti nici atunci când gândeşti că te pregăteşti, şi atunci când citeşti ştiu şi eu ce rânduieli ca totuşi să te poţi împărtăşi, ca să fii vrednic. Eu nu sunt împotriva unei pregătiri pentru împărtăşirea cu Sfintele Taine, a unei pregătiri imediate, adică împotriva citirii de pildă a canonului pentru Sfânta Împărtăşire. Sunt de acord. Şi chiar trebuie făcut lucrul acesta. Măcar atât. Dar asta nu înseamnă că omul trebuie să aştepte până când se împlineşte un soroc, ştiu eu, de şase săptămâni sau de cât, ca să se mai poată împărtăşi o dată.

Vin la mine unii şi zic: „Părinte, a murit tata şi nu a fost împărtăşit. Ce pot face pentru el?” Zic: „Ştii de ce nu a fost împărtăşit la moarte? Că nu a fost împărtăşit în viaţă. Dacă se împărtăşea în viaţă, îl învrednicea Dumnezeu să se împărtăşească şi la moarte, dar dacă nu-l interesa lucrul acesta în viaţă, uite, nu l-a învrednicit Dumnezeu nici la moarte”.

(Arhimandritul Teofil Părăian, Veniţi de luaţi bucurie, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2001, p. 145)