Ne deșteptăm din somn la orele 22 și ne pregătim duhovnicește pentru a sluji dumnezeiasca Liturghie. La orele 22,45 pornim cu toții în grup spre Sfântul Mormânt. Suntem 16 călugări, un preot de mir și cinci mireni. O bucurie sfântă ne însoțește pe ulițele tăcute ale Ierusalimului. Mergem la Mormântul Domnului! Mergem să slujim Sfânta Liturghie pe cel mai Sfânt Altar de pe pământ! Mergem să primim Trupul și Sângele lui Hristos chiar pe locul unde a fost răstignit și îngropat pentru noi! Mergem, împreună cu ucenicii și cu femeile mironosițe, să vedem mormântul gol și pe Hristos Domnul înviat din morți! Mergem să înviem și noi cu Hristos!

Cu aceste gânduri sfinte ne strecurăm în tăcere pe ulițele liniștite ale Ierusalimului adormit, intrăm pe Porta Nova în Sfânta Cetate, coborâm pe lângă Patriarhia greacă și intrăm în Biserica Sfântului Mormânt. Slavă Ție, Doamne, slavă Ție!

După ce ne închinăm la Golgota și la Sfântul Mormânt, începe toaca de lemn, undeva, sub bolta marii biserici. Este ora 11 noaptea. Apoi sună clopotele și îndată începe căditul întregii biserici, care durează 10 minute. Primii încep grecii. În urma lor cădesc armenii și apoi copții. Sunt cele trei Biserici istorice care au întâietate la Sfântul Mormânt. Catolicii, care au apărut aici la începutul secolului al XII-lea, cădesc numai în fața capelei lor, situată la nord.

La 23,15 începe slujba Utreniei de Duminică în Biserica Sfintei Învieri. Călugări și pelerini se adună unul câte unul, ca niște umbre vii, pe sub bolțile abia luminate. Spre sfârșitul Utreniei ne îmbrăcăm în veșminte. Soborul slujitorilor este format din: Mitropolitul grec Meletie însoțit de 4 preoți și 3 diaconi. Dintre slujitori, patru suntem români: Arhimandritul Cleopa Ilie, Protosinghelul Ioil Gheorghiu, preotul Constantin Sava din București și semnatarul acestor rânduri. La orele 1,30 după miezul nopții, în momentul cântării doxologiei, ieșim cu toții, slujitori și închinători, din Biserica Învierii și intrăm vizavi, la Sfântul Mormânt. Proscomidia este deja gata. Se dă binecuvântarea de Sfânta Liturghie. Cele douăsprezece călugărițe din România dau răspunsurile la strană. Slujba decurge în liniște și pace până la sfârșit; la ieșirea cu Cinstitele Daruri înconjurăm în sobor Mormântul Domnului, cu făclii aprinse în mâini. Liturghia se continuă după rânduială. Grecii slujesc impecabil. Sunt foarte îndemânatici, buni slujitori și cântăreți. La orele 2,45, Duminică, 13 octombrie, primim Preacuratele Taine în genunchi, lângă lespedea Sfântului Mormânt! Este un moment dumnezeiesc, înălțător, unic în viața noastră! O zi sfântă pe care nu o vom uita! La timpul potrivit se împărtășesc și ceilalți pelerini români – călugări, călugărițe și mi-reni. În acest fel, bucuria noastră duhovnicească este deplină! Am săvârșit cel mai important act din călătoria noastră la Sfintele Locuri! Am oficiat Sfânta Liturghie pe cel mai scump altar al Creștinătății!

La orele 3 Sfânta Liturghie ia sfârșit. Mitropolitul Meletie împarte anaforă și arhierești binecuvântări. Au participat în total aproape o sută de credincioși, dintre care 30 de călugări și pelerini români, 10 călugări ruși, 25 slujitori și credincioși greci și diverși pelerini ortodocși și catolici.

După ce dăm slavă lui Dumnezeu și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, ne luăm rămas bun de la Sfântul Mormânt și pornim cu pace spre cămin. Ierusalimul în zori de zi încă doarme și nu trăiește taina Învierii.

Slavă Ție, Doamne, pentru taina dreptei credințe, pe care ne-ai descoperit-o!

(Arhimandrit Ioanichie Bălan, Pelerinaj la Mormântul Domnului, Editura Mănăstirii Sihăstria, 2010, pp. 277-279)