Sfântul Mucenic Uar și copilul primit în ceata sfinților îngeri
„Du-te, fiule, la maica ta”. Însă băiatul se ținea bine de hainele sfântului și îl ruga: „Nu, stăpânul meu, să nu mă trimiți în lumea cea deșartă și trecătoare, ci oprește-mă aici”. Și întorcându-se spre mama sa, a mustrat-o: „De ce plângi așa, o, maica mea, pentru mine? Nu mă vezi în câtă slavă sunt aici, cum m-a rânduit Dumnezeu în oastea îngerilor? De ce mă dorești în lumea cea vremelnică, în valea plângerii?”
Părinții își doresc ce-i bun pentru copiii lor. Unii muncesc o viață și se jertfesc să le asigure bunăstare, educație aleasă în toate științele cunoscute și funcții importante în societate. Mai există, însă, o categorie de părinți care doresc în primul și în primul rând mântuirea sufletelor copiilor lor, adică un loc lângă Cel care este Dragostea desăvârșită, Dumnezeu cel bun și milostiv, și fac tot ce le stă în putință pentru acest lucru. În viața unui sfânt prăznuit pe 19 octombrie există o întâmplare deosebită, care va arăta importanța rugăciunii părinților pentru copii în vederea primirii celor de folos, întâmplare pe care ne-o va istorisi ieromonahul Mina de la Mănăstirea Bistrița, din județul Neamț.
Rugăciunea mamei și răspunsul sfântului
Se vorbește în viața Sfântului Mucenic Uar despre o femeie – Cleopatra, care avea mare evlavie la acest sfânt. După ce l-au martirizat pe mucenic, ea a luat moaștele sfântului și le-a îngropat în grădina sa. Și zi de zi le tămâia și se ruga lui pentru fiul ei, care crescuse mare, împlinea 20 de ani, și pe care avea de gând să-l dea în oastea împăratului pământesc.
Înainte de a fi trimis acest copil, ea se ruga mult la mormântul Sfântului Mucenic Uar să-i rânduiască Dumnezeu fiului ei ceea ce îi este de folos. Și pentru evlavia ce-o avea către mucenic, i-a ridicat și o biserică frumoasă și a sfințit-o. În acea seară, i-a așezat și moaștele în sfânta biserică. În acest timp, copilul ei s-a îmbolnăvit de moarte și chiar în noaptea aceea a și murit.
Văzând aceasta, ea a început să se vaite, cerând cumva socoteală sfântului: „Sfinte, dar eu pentru asta te-am rugat? Tu așa mi-ai răsplătit tot efortul meu?”. Și tot se jeluia până când, de atâta oboseală și nemâncare, a adormit.
„Dumnezeu așa a gândit, să-l ia în oastea cea cerească, nu în cea pământească”
În vis l-a văzut pe Sfântul Mucenic Uar cu fiul ei, într-o slavă negrăită. Străluceau ca soarele, căci Mântuitorul spune: „În Împărăția lui Dumnezeu, sfinții vor străluci ca soarele”. Când a văzut ea aceasta, a rămas uimită. Și i-a spus sfântul: „De ce strigi la mine așa? Oare nu m-ai rugat tu să-i cer lui Dumnezeu ce este de folos pentru fiul tău? Iar Dumnezeu așa a gândit, că a fost de folos să-l ia în oastea cea cerească, nu în cea pământească. Uite în ce slavă este!”
Atunci i-a zis Sfântul Mucenic Uar copilului: „Du-te, fiule, la maica ta”. Dar băiatul se ținea bine de hainele sfântului și îl ruga: „Nu, stăpânul meu, să nu mă trimiți în lumea cea deșartă și trecătoare, ci oprește-mă aici”. Și întorcându-se spre mama sa, a mustrat-o: „De ce plângi așa, o, maica mea, pentru mine? Nu mă vezi în câtă slavă sunt aici, cum m-a rânduit Dumnezeu în oastea îngerilor? De ce mă dorești în lumea cea vremelnică, în valea plângerii?”
Părinților, nu neglijați creșterea duhovnicească a copiilor voștri!
Când a văzut femeia toate acestea, a rămas fără grai. Gândea și ea, ca tot omul, că totul a rămas la marginea mormântului și dorea ca fiul ei să fie și în cinstea aceasta pământească. După ce s-a trezit din vedenia aceea, nu mai plângea pentru fiul său, ci plângea pentru păcatul ei, că l-a supărat pe sfânt și pe Dumnezeu și toată viața ei a trăit-o într-o pocăință, bucurându-se totodată că fiul ei este în ceata sfinților îngeri.
Așa și noi, părinții care avem copii, ne dorim ca ei să fie la locul lor, rânduiți, cu tot ce le trebuie și credem că, dacă s-au realizat în lumea aceasta, totul e bine, putem muri liniștiți. Dar dacă nu le-ai dat copiilor o educație, dacă nu te-ai îngrijit de mântuirea sufletelor lor, așa încât atunci când vei pleca din lumea aceasta să lași în urma ta niște copii credincioși, care să meargă la biserică, să se roage, să te pomenească și pe tine la parastase, ai neglijat această creștere duhovnicească, vei da socoteală în ziua judecății. Multă osândă vei primi dacă nu le-ai dat copiilor tăi și o creștere duhovnicească, atenționează Părintele Mina de la Mănăstirea Bistrița.
Pruncii noștri frumoși, asemenea îngerilor, trebuie să intre și ei în biserică de la vârste fragede!
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro