Cuviosul Teofan era din cetatea Antiohiei, născut din părinți păgâni și rău credincioși. Și însoțindu-se el cu o femeie, și trei ani împreună viețuind, aceea s-a mutat din viață, iar el s-a lipit de Biserica lui Hristos și a primit Sfântul Botez; și făcându-și o chilioara mică aproape de oraș, s-a închis în ea curățindu-se prin toate cele ce știa că folosesc spre desăvârșita și întreaga îmbunătățire. Deci fiind înștiințat despre o oarecare desfrânată publică, Pansemnia, numită așa pentru că multora se făcuse ea pricină de pierzare, cuviosul, făcând rugăciune și dăruindu-se pe sine lui Dumnezeu, a ieșit din chilie și s-a dus la aceea, căreia i-a vorbit câte erau de trebuință a pleca o femeie rea și desfrânată ca să-și lase petrecerea ei și să treacă la viața înfrânată și cinstită. De aceste cuvinte luminându-i-se ei mintea și în umilință venind, a primit Sfântul botez, și după ce și-a rânduit cele ale sale, a urmat fericitului Teofan. Care închizând-o în chilia sa a făcut-o pe ea lucrătoare de tot felul de bunătate, căci atâta a bineplăcut lui Dumnezeu, încât și demoni izgonea și felurite boli vindeca, și viețuind împreună cu cuviosul Teofan un an și două luni, s-au mutat către Domnul.