LA VECERNIA MICĂ

Stihiri pe 4, glasul 1, podobie: Ceea ce ești bucuria...

Din tinerețe, Părinte, știind Scripturile, te-ai adăpat cu sete din cereștile lor ape, că sufletul tău dorea după Dumnezeu, precum cerbul izvoarele; deci, prin credința cea tare întru Hristos, te-ai înțelepțit spre mântuire.

Cetatea Iașilor are ca pe o comoară mare racla moaștelor tale, pe care noi sărutându-le, te cinstim cu credință și cu dragoste, Ierarhe Iosif; deci, neîncetat pomenește-ne înaintea lui Hristos, ca un păstor preabun.

Înveșmântat cu lumină, praznicul tău cel cinstit a răsărit tuturor ca niște zori luminoase, vestind pretutindeni ziua neînserată a lui Hristos, căreia fă-ne părtași, Sfinte Iosif, fii ai zilei arătându-ne.

Cu milă privește astăzi din ceruri, Sfinte, precum odinioară în viața ta, fericite, spre noi, cei ce îți săvârșim cu credință și cu dragoste pomenirea, că tu ne mijlocești, de la Cel milostiv, milă și iertare de greșeli.

Slavă..., glasul al 6-lea:

Iubitorule de Dumnezeu și iubitorule de săraci, iconomule înțelept și următorule al milei lui Hristos, fericite Iosif, păstorule cel bun și slugă credincioasă, ajutător al tuturor și ocrotitor al celor din nevoi, roagă pe Iubitorul de oameni pentru cei ce săvârșesc cu dragoste cinstită pomenirea ta.

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu, același glas:

Născătoare de Dumnezeu, tu ești vița cea adevărată, care ai odrăslit Rodul vieții; ție ne rugăm: roagă-te, Stăpână, cu Ierarhul Iosif, să se miluiască sufletele noastre.

La Stihoavnă

Stihiri, glasul al 2-lea, podobie: Casa Efratului...

Glasuri să înălțăm toți credincioșii astăzi, cinstindu-l cu credință pe marele Ierarh, pe milostivul Iosif.

Stih: Cinstită este înaintea Domnului moartea cuviosului Său.

Sfinților le-ai urmat viața, Ierarhe, cu care împreună te bucuri acum de viața cea veșnică în cer.

Stih: Preoții Tăi, Doamne, se vor îmbrăca întru dreptate și cuvioșii Tăi se vor bucura.

Milă trimite-ne din sfintele lăcașuri cerești, Părinte, precum odinioară îi miluiai pe cei sărmani.

Slavă..., asemenea:

Vas al alegerii și sfânt lăcaș ai fost, Părinte, Preasfintei Treimi, Căreia roagă-te să ne dăruiască milă și har.

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Maica lui Dumnezeu, mâinile înălțându-ți la Fiul tău și Domnul, roagă-L să ne trimită dumnezeiască mila Lui.

Troparul, glasul al 4-lea, podobie: Degrab ne întâmpină...

Cu evlavie urmând milostivirii cerești, Moldovei te-ai arătat arhipăstor milostiv și plin de sfințenie; pentru aceasta, Sfinte Ierarhe, prin cuvânt și prin fapte chemând la mântuire turma ta, te bucuri acum cu toți drepții în cer, Părinte Iosif.

LA VECERNIA MARE

La Doamne, strigat-am... punem Stihirile pe 8 ale Ierarhului, glasul al 2-lea, podobie: Când de pe lemn...

Veniți astăzi, credincioșilor, să ne veselim cu credință, cinstind duhovnicește praznicul de peste an și purtător de har, al slăvitului Iosif, păstorul Moldovei, căruia cu dragoste să îi strigăm, zicând: Cere lui Hristos, milostive, să dăruiască mila Sa celor ce te laudă cu evlavie. (de două ori)

Mai întâi fiind așezat ierarh al Mirelor și apoi al Țării Moldovei, fericite Iosif,  te-ai arătat următor Sfântului Nicolae, păstorul Mirelor, întru toate: cu fapta, cu dragostea și cu viețuirea; deci, ajungând în ceruri întru aceeași ceată, astăzi mijlocești către Domnul pentru cei ce te laudă cu evlavie. (de două ori)

Țării Moldovei te-ai arătat sfânt arhipăstor, prin dumnezeiască lucrare, primind mirul cel netrupesc al harului, prin care obștii dreptcredincioșilor ai purtat de grijă cu milă și cu dragoste, preaînțelepte; pe aceasta și acum îngrijește-o, și trupește și sufletește, mijlocind către Domnul, Ierarhe Iosif.

Primind schima îngerească, Iosif te-ai numit, Sfinte, ca împărțitorul de grâu, virtuțile aceluia urmând cu faptele, că te-ai arătat toiag de sprijin celor neajutorați, preaînțelepte, prin vorbă și purtare dovedind dragoste de părinte către toți, fără deosebire.

Vedeniile înțelegându-le, ca și Iosif cel din Lege, te-ai vădit iconom și împărțitor de grâu duhovnicesc, Dumnezeu așezându-te cu adevărat peste toată casa Lui cea din Moldova; de aceea, casă văzută I-ai zidit, iar partea cea de grâu ai dat-o la vreme slugilor Lui, slăvite Ierarhe.

Mierlă a cântărilor cerești și privighetoare cu graiuri dumnezeiești și preadulci pe pământ te-ai arătat tuturor, slăvite, glasul pururea unindu-ți cu ceata cerească în cântări duhovnicești și lăudând pe Dumnezeu, pe Care și în ceruri, Părinte, astăzi Îl slăvești cu toți Sfinții și cu netrupeștile Puteri cerești.

Slavă..., glasul al 6-lea:

Pe iconomul credincios și slujitorul slavei dumnezeiești, pe vasul curăției, pe cinstea și lauda Ierarhilor, o, iubitorilor de praznice, să îl cinstim în cântări duhovnicești, zicând: Bucură-te, păstor preamilostiv al turmei lui Hristos! Bucură-te, toiagul săracilor și bucuria grabnică și nefurată a celor întristați! Bucură-te, făclie luminoasă a Țării Moldovei, în sfeșnic așezată, și candelă nestinsă! Ci, o, de Dumnezeu purtătorule Ierarhe Iosif, nu înceta nicicând a mijloci la Iubitorul de oameni Hristos Dumnezeu pentru cei ce săvârșim cu credință cinstită pomenirea ta.

Și acum...., a Născătoarei de Dumnezeu (Dogmatica), același glas:

Cine nu te va ferici, Preasfântă Fecioară, sau cine nu va lăuda preacurată nașterea ta? Că Cel ce a strălucit fără de ani din Tatăl, Fiul Unul-Născut, Același din tine, cea curată, a ieșit, negrăit întrupându-Se, din fire Dumnezeu fiind și cu firea om făcându-Se pentru noi, nu în două fețe fiind despărțit, ci în două firi neamestecate fiind cunoscut; pe Acela roagă-L, Curată, cu totul fericită, să se mântuiască sufletele noastre.

Vohod. Lumină lină... și Prochimenul zilei

PAREMIILE

De la Pilde, citire: (10: 7, 6; 3: 13-16; 8: 6, 34-35, 4, 12, 14, 17, 5-9; 22: 21, 19; 15: 4)

Pomenirea dreptului se face cu laude și binecuvântarea Domnului este peste capul lui. Fericit este omul care a aflat înțelepciunea și muritorul care a cunoscut priceperea; că mai bună este îndeletnicirea cu aceasta decât vistieriile de aur și argint. Mai scumpă este decât pietrele cele de mult de preț; nimic rău nu-i stă împotrivă. Cunoscută este tuturor celor ce se apropie de ea și tot ce este de preț nu este vrednic de ea. Că din gura ei iese dreptatea, legea și mila pe limbă le poartă. Deci, ascultați-mă pe mine, o, fiilor, că lucruri de cinste vă voi spune; și fericit este omul care va păzi căile mele. Că acestea sunt căi ale vieții și, mergând pe ele, va afla bunăvoința pregătită lui de Domnul. Pentru aceasta, vă rog pe voi și îndrept glasul meu către fiii oamenilor. Că, eu, înțelepciunea, sălășluiesc în sfat, iar cunoașterea și cugetarea eu le-am chemat. Al meu este sfatul și întărirea, a mea este priceperea și a mea este tăria. Eu iubesc pe cei ce mă iubesc, iar cei ce mă caută vor afla har. Înțelegeți dar, cei fără de răutate, chibzuința, și voi, cei neînvățați, puneți la inimă. Ascultați-mă iarăși, că lucruri de cinste vă voi spune și voi deschide buzele mele pentru a vă învăța cele drepte; că gura mea va grăi adevărul, iar buzele mincinoase sunt necurate înaintea mea. Cu dreptate sunt toate graiurile gurii mele, nimic nu este în ele strâmb, nici încâlcit. Toate sunt drepte pentru cei ce înțeleg și netede pentru cei ce află cunoștința. Că vă învăț pe voi cuvânt adevărat, ca nădejdea voastră să fie în Domnul și să vă umpleți de Duh.

De la Pilde, citire: (10: 31-32; 11: 2, 6, 7, 19; 13: 9; 15: 2; 14: 33; 22: 11; Înțelepciunea lui Solomon 6: 13, 12, 14 - 16; 7: 30; 8: 2-4, 7, 8, 17, 18, 21; 9: 1-5, 10 - 11, 14)

Gura celui drept rostește înțelepciunea, iar buzele oamenilor drepți picură haruri. Gura celor smeriți cugetă înțelepciune, iar dreptatea îi izbăvește de moarte. La moartea omului drept nu piere nădejdea, că fiul cel drept se naște spre viață. Din bunătățile lui va culege roada dreptății. Lumină va fi drepților de-a pururea și de la Domnul vor primi har și slavă. Limba înțelepților știe cele bune și în inima lor se va odihni înțelepciunea. Domnul iubește inimile cuvioase și sunt primiți de El toți cei fără de prihană în cale. Înțelepciunea Domnului va lumina fața celui ce înțelege, că ea se face cunoscută întâi celor ce o doresc și este lesne privită de cei ce o iubesc. Cel ce aleargă la ea dis-de-dimineață nu se va osteni, și cel ce priveghează pentru ea, degrab fără de grijă va fi. Că ea însăși umblă în căutarea celor vrednici de ea și în căile lor li se arată cu bunăvoință. Pe înțelepciune niciodată nu o va birui răutatea. Pentru acestea am ajuns doritor al frumuseții ei și am iubit-o și am căutat-o din tinerețea mea și m-am străduit să mi-o aduc mireasă. Și Stăpânul tuturor a iubit-o, că este cunoscătoare a științei lui Dumnezeu și alege lucrările Lui. Ostenelile ei sunt virtuțile. Ea învață cumpătarea și chibzuința, dreptatea și vitejia, decât care nimic nu este mai folositor oamenilor în viață. Dacă dorește cineva multă pricepere, ea știe cele de demult și prevede cele viitoare. Știe întorsăturile cuvintelor și dezlegările tainelor. Cunoaște mai înainte semne și întâmplări neobișnuite, precum și vremurile și prilejurile potrivite. Și tuturor este sfetnic bun. Că nemurire este întru ea și un nume bun prin părtășia la cuvintele ei. Pentru aceasta m-am îndreptat către Domnul și m-am rugat Lui și am zis din toată inima mea: Dumnezeule al Părinților și Doamne al milei, Cel ce ai făcut toate numai prin cuvântul Tău, și, cu înțelepciunea Ta, l-ai alcătuit pe om, ca să stăpânească făpturile cele zidite de Tine și să conducă lumea întru cuvioșie și dreptate, dă-mi înțelepciunea care șade pe tronurile Tale și nu mă lepăda dintre robii Tăi, că eu sunt robul Tău și fiul roabei Tale. Trimite-mi înțelepciune din sfântul Tău locaș și de pe tronul slavei Tale, ca, fiind de față lângă mine, să mă învețe ce este bine-plăcut Ție, și să mă călăuzească întru cunoștință, și să mă păzească întru slava ei. Că toate gândurile muritorilor sunt șovăielnice și cugetele lor sunt pline de primejdia căderii.

Din Înțelepciunea lui Solomon, citire: (4: 7-15)

Dreptul, de va ajunge să se sfârșească, întru odihnă va fi. Că bătrânețea cinstită nu este cea dată de lungimea vieții, nici nu se măsoară după numărul anilor. Ci căruntețea este, la oameni, înțelepciunea, iar vârsta bătrâneții este viața neîntinată. Ajungând plăcut lui Dumnezeu, Domnul l-a iubit și, fiindcă trăia între păcătoși, l-a mutat. Răpit a fost, ca nu cumva răutatea să-i schimbe gândul, nici înșelăciunea să nu îi amăgească sufletul. Că vraja răutății întunecă cele bune și amețeala poftei schimbă mintea cea fără de răutate. Ajungând în scurtă vreme la desăvârșire, dreptul a dobândit o viață împlinită, cum alții n-au izbutit în ani îndelungați. Plăcut era Domnului sufletul lui. Pentru aceasta, s-a grăbit să iasă din mijlocul răutății. Iar popoarele, văzând, n-au priceput și nici n-au pus în gând una ca aceasta: că har și milă va dărui Domnul aleșilor Lui și va purta grijă de cuvioșii Săi.

LA LITIE

Stihirile idiomele: Glasul 1:

Bucură-te în Domnul, cetate a Iașilor, și în taină luminează-te cu strălucirea virtuților Ierarhului Iosif; că, iată, vasul alegerii și bărbatul doririlor Duhului, ca o mantie întinzând purtarea lui de grijă, te acoperă neîncetat; pentru aceasta și la moaștele sale cele cinstite, așezate întru tine, spre veselie cheamă acum pe cei credincioși, cu glasul Înțelepciunii strigând: Veniți și mâncați din bunătățile necheltuite, pe care le-am gătit în lăcașul meu; ci, o, milostive Părinte Iosif, nu depărta mila ta de la noi, că rugător te avem către Iubitorul de oameni.

Glasul al 2-lea:

Cu fecioria păzindu-ți trupul și cu smerenia sufletul, mintea cu gândirea la cele înalte ți-ai însoțit, iar inima cu iubirea de oameni, preaînțelepte. Pentru aceasta, Iubitorul de oameni, Hristos Dum-
nezeu, a îndreptat înaintea ta calea Sa și păstor te-a pus peste oile pășunii Sale; iar acum slăvindu-te, întru mulțimea milei Sale, te-a primit în lăcașul Său cel ceresc, rugător pentru sufletele noastre.

Glasul al 4-lea:

Turma cea încredințată ție, purtătorule de Dumnezeu, Părinte, ai păstorit-o cu toiagul dreptății, iar cu arma cuvântului ai păzit-o de lupii învățăturii mincinoase. Deci și acum, o, milostive Iosif, izbăvește-o de toți vrăjmașii văzuți și nevăzuți, neîncetat păzind-o sub ocrotirea ta.

Glasul al 7-lea:

Să înălțăm glasuri de veselie și de bucurie, fraților, cinstind pe privighetoarea cea dulce cântătoare a harului, pe prietenul Sfinților și cel asemenea lor cu obiceiurile, pe întărirea celor deznădăjduiți și pe ajutătorul tuturor celor aflați în nevoi; și, sărutând racla moaștelor sale celor sfințite, să cântăm cu David împăratul: Minunat este Dumnezeu întru Sfinții Săi, Dumnezeul lui Israil!, rugându-l să mijlocească pentru sufletele noastre.

Slavă..., glasul al 5-lea:

Veniți, popoarelor, și înconjurați preacinstitul lăcaș al Catedralei Iașilor, ca pe un nou Sion, și îl cuprindeți duhovnicește, precum cântă David; că astăzi, cu dumnezeiască bunăcuviință, sunt cinstite în el moaștele cele preacinstite ale celui ce l-a zidit pe el, preamilostivul Ierarh Iosif, vistierie de bunătăți tuturor dăruindu-le, și întărire, și sprijin; pe care, dar, cu evlavie sărutându-le, cu un glas să îi strigăm: O, de trei ori fericite Părinte, caută și acum cu ochiul tău cel milostiv spre turma ta, ca oarecând în vremea vieții tale pământești, și împlinește-i cererile cele spre mântuire.

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu, același glas:

Fericimu-te pe tine, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, și te cinstim credincioșii după datorie, pe tine, cetatea cea neclintită, zidul cel nesurpat, folositoarea cea tare și scăparea sufletelor noastre.

LA STIHOAVNĂ

Stihirile, glasul al 5-lea, podobie: Bucură-te, cămara...

Bucură-te, luceafăr nou răsărit, prealuminată strălucire a Iașilor, vlăstarul Basarabiei, harpa bine-încordată a milei dumnezeiești; iubitorule de săraci, cinstite vas al înfrânării, împlinitorule al poruncii celei noi a dragostei și prieten minunat al Sfinților; dreptarule al cântăreților, cu glasul tău cel curat, mijlocește către Dumnezeu pentru cei ce te laudă, ca să le dăruiască dezlegare de păcate și mare mila Sa.

Stih: Cinstită înaintea Domnului moartea cuviosului Său.

Bucură-te, hrănitorul sărmanilor, dăruitorule îmbelșugat al celor lipsiți, noianul milostivirii, șuvoiul milelor, și ocrotitorul celor întristați, cercetarea săracilor și întărirea văduvelor, îmbrăcămintea celor goi, cea de nefurat, blândă îndreptare a celor ce greșesc; Sfinte, degrab privește-ne cu ochiul tău milostiv și ne trimite din ceruri dumnezeiescul ajutor, cerând de la Domnul să trimită sufletelor noastre mare mila Sa.

Stih: Preoții Tăi, Doamne, se vor îmbrăca întru dreptate și cuvioșii Tăi se vor bucura.

Bucură-te, Ierarhe al lui Hristos, vas al alegerii și chip al blândeților, râu îmbelșugat de binefaceri, pom cu roadă din grădinile harului; liman preasenin al celor înviforați, turn de scăpare tuturor necăjiților, dătător de nădejdi celor întristați, dumnezeiesc sălaș al milei, grădina virtuților și înțeleptule iconom al Stăpânului lumii, la Hristos mijlocește să ne trimită pace și mare mila Sa.

Slavă..., glasul al 8-lea:

Cântați, popoare, Dumnezeului nostru, cântare nouă cu glas de bucurie, că plin este pământul de mila Domnului, pe care trimițând-o nouă, întru cinstită prăznuirea robului Său, a milostivului Iosif, râuri de binefaceri izvorăște lumii și pe toți îi adapă cu apele nădejdii; din care bând cu toții, stingem arșița deznădăjduirii și cu veselie strigăm: Împărate al veacurilor, iubitorule de oameni Doamne, Cel ce ești slăvit întru Sfinții Tăi, nu trece cu vederea rugăciunile noastre, ci, pentru rugăciunile Ierarhului Tău, miluiește-ne pe noi.

Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu – a Învierii, asemenea:

Fecioară nenuntită, care pe Dumnezeu în chip de negrăit L-ai zămislit cu trup, Maica Dumnezeului Celui Preaînalt, rugăciunile robilor tăi primește-le, ceea ce ești cu totul fără prihană, care tuturor
dăruiești curățire de păcate, primind acum rugăciunile noastre, roagă-te să ne mântuim noi toți.

Acum slobozește… și celelalte. Apoi Troparul (vezi la Vecernia mica) și Otpustul.

 

LA UTRENIE

La Dumnezeu este Domnul… Troparul Ierarhului de două ori și al Născătoarei Învierii.
Sedealna întâi, glasul al 4-lea, podobie: Degrab ne întâmpină...

Turma ta neîncetat păstorind-o cu dragoste, te-ai făcut întru toate pildă, întărire și apărare credincioșilor; deci, și în cer, ai câștigat îndrăznire către Domnul, mâinile ridicându-ți către El, Sfinte Iosif, pentru cei ce din inimi cinstesc pomenirea ta.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu, asemenea:

Cămară, palat și tron al Celui neîncăput și clește Cărbunelui dumnezeiesc te-ai făcut, purtându-L în pântece pe Dumnezeu-Cuvântul, Preacurată, cu trupul, pe Cel de o ființă și de un tron cu Tatăl, pe Care milostiv fă-l nouă, ca o Maică, pururea.

Sedealna a doua, glasul 1, podobie: Mormântul Tău...

Izvorul cel curat al Scripturii aflându-l, din el neîncetat adăpai al tău suflet, la care și mulțimile credincioșilor le-ai adus, ca la un ospăț duhovnicesc, Ierarhe, izgonind de la turma ta lupii cei cumpliți, cu arma dreptei credințe.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu,  asemenea:

Pe tine te avem, credincioșii, nădejde, ca una ce ai născut pe Stăpânul a toate; Acestuia roagă-te, ca o Maică, de-a pururea, pentru robii tăi care te laudă, Fecioară Născătoare de Dumnezeu, mijlocindu-ne iertare greșelilor.

Apoi Polieleu și Mărimurile.

Stih 1: Doamne, mila Ta este înaintea ochilor mei şi bine mi-a plăcut adevărul Tău.

Mărimu-te pe tine, de Dumnezeu purtătorule Iosif, lauda Moldovei, că toți te-am câștigat rugător către Hristos Dumnezeu.

Stih 2: Nu am şezut în adunarea deşertăciunii şi cu călcătorii de lege nu voi intra.

Veniți, toți iubitorii de prăznuire, să lăudăm pe Ierarhul Iosif al Moldovei, pe cel ce este mult-milostiv și ajutător întru nevoi.

Stihuri (Psalmi 25: 2-8; 51: 7; 70: 26):

Stih 3: Voi înconjura jertfelnicul Tău, Doamne, ca să aud glasul laudei Tale şi să spun toate minunile Tale.

Stih 4: Doamne, iubit-am bunăcuviinţa casei Tale şi locul sălășluirii slavei Tale.

Stih 5: Iar eu, ca un măslin roditor în casa lui Dumnezeu, am nădăjduit în mila lui Dumnezeu, în veac şi în veacul veacului.

Stih 6: Bucura-se-vor buzele mele când voi cânta Ție, şi sufletul meu, pe care  l-ai mântuit.

Sedealna după Polieleu, glasul al 8-lea, podobie: Pe Înțelepciunea...

Să alergăm astăzi, credincioșilor, la Iosif, ierarhul cel cu bun chip, că ne-a așternut masă duhovnicească și ne-a chemat; că întru el adevărul cu mila s-a întâmpinat și dreptatea cu pacea s-a sărutat, roadele dreptății odrăslind în chip tainic; din acestea gustând acum, să-i strigăm, veselindu-ne: Roagă pe Hristos Dumnezeu să dăruiască iertare de greșeli celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu,  asemenea:

Ziditorul a toate și Dumnezeu în curatul tău pântece încăpând, Fecioară, te-a arătat rai de taină cu adevărat, că tu ai purtat Pomul vieții în pântece, Marie, pe Cel din Care mâncând noi nu mai murim, ci părtași vieții veșnice ne facem noi, cei ce-ți strigăm cu credință și cu dragoste: Roagă pe Hristos Dumnezeu să dăruiască iertare de greșeli celor ce te cinstesc cu dragoste, Maica Ziditorului.

Apoi Antifonul I al glasului al 4-lea.
Prochimenul. Glasul al 4-lea.

Dreptul ca finicul va înflori și precum cedrul din Liban se va înmulți.

Stih: Răsădit fiind în casa Domnului, în curțile casei Dumnezeului nostru va înflori.

EVANGHELIA (Ioan 10: 9-16): Zis-a Domnul: Eu sunt ușa... (a doua Evanghelie de la Liturghia din a doua Duminică a Postului Mare).

Psalmul 50.

Slavă...

Pentru rugăciunile Ierarhului Tău, Milostive, curățește mulțimea greșelilor mele.

Și acum...

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curățește mulțimea greșelilor mele.

Stih: Milostive, miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor Tale șterge fărădelegea mea.

Stihira, glasul al 6-lea (de la 6 decembrie):

Bine, slugă bună și credincioasă! Bine, lucrătorule al viei Stăpânului! Tu și greutatea zilei ai purtat, tu și talantul cel dat ție l-ai înmulțit, iar pe cei ce au venit după tine nu i-ai pizmuit. Pentru aceasta, porțile cerului ți s-au deschis; intră întru bucuria Domnului tău și roagă-te pentru noi, preamilostive Iosif.

 

C A N O N U L  Ierarhului
Glasul al 8-lea:

Cântarea 1 

Irmosul: Pe Faraon ce se purta în car...

Milostivirii lui Hristos cu dragoste urmând, slăvite, către toți ai deschis vistieria inimii; deschide, dar, și mintea mea, ca să te laud, Părinte, rugându-L pe Cel ce a deschis mintea ucenicilor oarecând.

Inimii tale i-a împlinit Mântuitorul Hristos toată cererea, că ai păzit porunca cea nouă cu râvnă, iubind pe Dumnezeu și pe aproapele, Sfinte, precum învață Scripturile; pentru care astăzi te fericim.

Slavă...

Iubind lăcașul cel de pe pământ al Domnului și slava lui, nu ai dat odihnă tâmplelor tale, ci ai împlinit făgăduința făcută oarecând, fericite, către ctitorul cel dintâi; pentru care astăzi te fericim.

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Ochii de Maică ridicându-i spre Fiul tău, roagă-L cu dragoste, plecându-ți urechea cu milă la robii tăi, și milostiv arată-L nouă pe Iubitorul de oameni, că poți degrabă câte voiești, Maica Dumnezeului Celui bun.

Catavasiile Întâmpinării Domnului.

Cântarea a 3-a

Irmosul: Cel ce bolta cerească...

Strălucind precum zarea și luminos precum soarele astăzi te arăți, fericite, pe cerul Bisericii; că slava Domnului a strălucit întru tine, luminând mulțimile drept-credincioșilor.

Tuturor celor ce săvârșim acum pomenirea ta cea de peste an, Ierarhe, arată-te milostiv și toată cererea împlinește-o degrabă celor ce te laudă cu râvnă și dragoste.

Slavă...

Iubitorul de oameni, pe Iosif, iubitorul de frați, astăzi ni l-a arătat, pe cel ales al Său, pe rugătorul poporului către Domnul, pe cinstea și lauda românilor din Basarabia.

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Văzătorul de cele dumnezeiești, Moise, rug nemistuit, Preacurată, în munte văzându-te, te-a însemnat tuturor, de Dumnezeu Născătoare, ca una ce în pântece Focul ai încăput.

Sedealna, glasul al 4-lea, podobie: Spăimântatu-s-a Iosif...

Cu osârdie urmând Domnului Hristos, te-ai făcut celor sărmani preamilostivă scăpare și întărire, o, Ierarhe Iosif, și pururea împlinind cu osârdie porunca cea dintâi, a dragostei, de Dumnezeu ai fost slăvit în ceruri, cu slava Lui, preafericite, Căruia roagă-te, Sfinte, pentru cei ce te laudă.

Slavă..., Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu, asemenea:

Fiind cumplit înviforat de valul patimilor, din adâncul inimii strig ție: Maică, nu mă lăsa să pier pe mine, întinatul și ticălosul. Ceea ce  ai născut pe Adâncul milelor, nădejdea tuturor dreptcredincioșilor, nu mă lăsa să ajung ocară vrăjmașilor, eu, cel ce pururea mă încred în tine, că poți câte voiești, Fecioară, născând pe Domnul a toate.

Cântarea a 4-a

Irmosul: Auzit-am, Doamne, glasul...

Următor al lui Dumnezeu întru toate pururea arătându-te, ai umblat întru iubirea Lui, cum îndeamnă Apostolul Pavel, minunate.

Lupta bună luptându-te, ai cucerit lesne viața veșnică, sprijinindu-te dreapta Domnului de-a pururea, Sfinte Ierarhe.

Slavă...

Ucenicului întru ascuns, adică lui Iosif din Arimateea, te-ai făcut părtaș, cu numirea și cu faptele, Părinte, ca unul ce ai purtat grijă Bisericii – Trupul lui Hristos.

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Izbăvește pe robii tăi, Maică Preacurată, de chinul iadului, ridicând mâinile, Stăpâna cerului, cu îndrăznire către Fiul tău.

Cântarea a 5-a

Irmosul: Luminează-ne pe noi...

Inima ardea în Iosif pentru Veniamin, fratele lui după trup, cel din Canaan, iar în tine pentru frații tăi cei după har.

Oaselor ți-a dat Domnul tărie, precum zice David, și ca grădina adăpată te-a făcut și ca izvorul care nu seacă al apei vii.

Slavă...

Soarelui Hristos strălucirile I-ai oglindit ca o oglindă curată, slăvite, pe toți, Părinte, încălzindu-i cu razele milei Lui.

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Iernii sufletești aduci sfârșit, că tu ești primăvară duhovnicească, născând cu trup pe Soarele Cel neapus, Maică Fecioară, Născătoare de Dumnezeu.

Cântarea a 6-a

Irmosul: Rugăciunea mea...

Finicul sădit în casa Domnului și înflorit acum în curțile Sale să îl cinstim credincioșii din inimi, pe Dumnezeu lăudând cu osârdie: Drept este Domnul Dumnezeu, minunat și slăvit întru Sfinții Lui!

Adâncul inimii tale l-ai deschis ca pe o vistierie bogată, scoțând din ea cele bune, Părinte, și învederând omul tainic al inimii, cu duhul blând și liniștit împodobit, și cu faptele dragostei.

Slavă...

Dorirea inimii tale curate împlinind-o Iubitorul de oameni, de fața Lui te bucuri azi în ceruri și sălășluiești întru slavă, minunate, veselindu-te în veci de bunătățile cele făgăduite de Hristos.

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Umbrindu-te puterea Celui Preaînalt și venind Duhul Sfânt peste tine, ai zămislit pe Cuvântul, Fecioară, pe Cel de o ființă cu Tatăl și cu Duhul Sfânt; pentru aceasta te mărim, vestindu-te Născătoare de Dumnezeu.

Condacul
Glasul al 8-lea, podobie: Apărătoare Doamnă...

Milostivirii lui Hristos urmând, Părinte, tuturor toate te-ai făcut, precum Apostolul, Ierarhe Iosif, cu milostivirea; deci în ceruri, fericite, odihnindu-te, te rogi pentru cei ce-ți cântă cu evlavie, zicând: Bucură-te, Sfinte Iosif, de Hristos înțelepțite!

Icosul

Cuvântul Stăpânului auzind, Părinte Iosif, că judecata va fi fără milă celui ce n-a făcut milă, pe tablele inimii pe acesta ți l-ai săpat; și în inimă punând suișuri, înțelepte, iar în mână ajutor pentru pâinea săracilor, pe toți cu dragoste i-ai întâmpinat; pentru aceasta și Împăratul cel milostiv, după dumnezeiasca Lui făgăduință, primindu-te în sfintele Lui lăcașuri, te-a miluit îmbelșugat și roada însutită a milostivirii tale întru cereștile Lui jitnițe a așezat-o și îndrăznire la tronul Lui ți-a dat, să mijlocești pentru cei ce-ți cântă cu evlavie: Bucură-te, Sfinte Iosif, de Hristos înțelepțite!

SINAXAR

În această zi, pomenirea Sfântului Ierarh Iosif cel Milostiv, mitropolitul Moldovei.

Mitropolitul Iosif Naniescu, numit acum Sfântul Iosif cel Milostiv, s-a născut în Basarabia, ca fiu al preotului Anania Mihalache și al soției sale, Teodosia, din satul Răzălăi, ținutul Soroca, la 15 iulie 1818, primind la botez numele Ioan. Rămânând de mic orfan de tată, iar mama sa făcându-se monahie, la vârsta de 10 ani a fost luat de un unchi al său, ierodiaconul Teofilact, care l-a adus în obștea Mănăstirii Frumoasa, din Basarabia, apoi la Mănăstirea Sfântul Spiridon din Iași, unde se afla și un vestit spital. Acolo tânărul Ioan a învățat ascultarea, smerenia, precum și slujirea lui Dumnezeu și a semenilor aflați în suferință. După o vreme, cei doi au mers la Mănăstirea Sfântul Samuil din Focșani, unde de asemenea funcționa un spital. Plecând apoi la Buzău, a îmbrăcat sfântul și îngerescul chip, primind, de la marele episcop Chesarie al Buzăului, numele de Iosif, după numele întâiului episcop al Argeșului. Același Chesarie l-a hirotonit diacon și l-a îndrumat la învățătura de carte, pe care a deprins-o la Seminarul de la Buzău, apoi la Academia Sfântul Sava din București, având dascăli vestiți, precum profesorul Ioanid, de la care a învățat limba greacă, și
părintele Macarie ieromonahul, cunoscutul dascăl de psaltichie românească. De la Macarie, Iosif a deprins meșteșugul cântării bisericești curate, întrucât avea un glas foarte plăcut și el însuși a alcătuit cântări psaltice. Dobândind cunoștințe alese și având darul cuvântului, a fost mulți ani profesor la școlile din București, apoi egumen la mai multe mănăstiri. Fiind hirotonit episcop vicar al Mitropoliei Țării Românești, cu titulatura Iosif al Mirelor, urma cu vrednicie faptelor Sfântului Ierarh Nicolae. În anul 1873 fost ales episcop al Argeșului, iar peste doi ani, mitropolit al Moldovei, împlinindu-și cu multă osârdie chemarea și slujirea arhierească. Împlinindu-și făgăduința către fostul mitropolit Veniamin Costachi, făcută în vedenie pe când mergea către Iași ca nou ales mitropolit, Iosif a încheiat zidirea Catedralei mitropolitane în anul 1886, începută de marele Veniamin; la începerea căreia, în anul 1826, prin pronie dumnezeiască, a și fost de față pe când era copil la Iași. De asemenea, Seminarul lui Veniamin de la Socola l-a mutat chiar în palatul domnitorului care îl surghiunise pe ierarhul Veniamin, iar bisericile Sfântul Nicolae Domnesc și Sfinții Trei Ierarhi le-a înnoit, căutând să urmeze întru toate marelui său înaintaș. Moaștele Cuvioasei Parascheva le-a mutat de la Mănăstirea Trei Ierarhi la Catedrala nouă a Mitropoliei, în anul 1889, punându-le în raclă nouă de argint, după ce văzuse racla veche cuprinsă de flăcări și sfintele moaște rămânând nearse, prin dumnezeiască minune. Cele mai alese fapte bune ale mitropolitului Iosif erau însă acestea două: sfințenia vieții și milostenia. Cu aceste două mari virtuți a întrecut pe toți, a cucerit inimile cele mai împietrite, a câștigat cinstea celor mari, a ridicat de jos pe mulți deznădăjduiți, a adunat în jurul său pe cei săraci și nebăgați în seamă și a adus la Hristos pe mulți, chiar și necreștini, prin pilda vieții sale. Fără a căuta la fața omului, s-a îngrijit cu multă milă de săraci, de orfani, de văduve și de elevi, împărțind totdeauna tot ceea ce avea, dând chiar și rasa de pe el și toate darurile pe care le primea; ba și împrumutându-se de la duhovnicul său ori de la alții pentru a putea face milostenie, la sfârșitul fiecărei luni fiind dator către alții, numai să nu rămână dator el față de săraci. Niciodată nu dădea mai puțin de o pâine, căci gândul lui acesta era: „Bani pentru o pâine!”. Când era în puteri, se cobora singur din chilie, pe trepte, în mijlocul celor o sută de săraci, îi mângâia cu vorba, îi binecuvânta și le împărțea bani; iar când puterile trupești i-au mai slăbit, nu mai cobora, ci arunca milostenia sa săracilor din balconul casei. Asemenea și turma duhovnicească și-a păzit-o de năvălirile viclene ale necredinței, venite fie de la puterea lumească, dornică să jefuiască averile Bisericii, fie chiar prin preoții învrăjbiți de vrăjmașii credinței, care lepădau duhul ascultării de Evanghelie, de canoane și de ierarh și alegeau duhul împotrivirii și al tulburării. Cuvântul ierarhului a tunat puternic pretutindeni împotriva propovăduitorilor necredinței și nimeni nu-i putea zice ceva împotrivă, pentru viața sa plăcută lui Dumnezeu. El se ruga și citea mult, mânca puțin și era foarte cumpătat, își drămuia cu mare măsură timpul, având mare osârdie pentru cele sfinte. Dumnezeiasca Liturghie o săvârșea totdeauna cu bucurie și cu ochii umeziți de lacrimi. Era, de asemenea, un vorbitor priceput și duhovnic înțelept, căutat de multă lume pentru blândețea și cuvintele lui. Cunoștea bine Sfânta Scriptură, din care mărturisea că învață toate, și era desăvârșit părinte duhovnicesc. Pe lângă celelalte daruri, mitropolitul avea și darul smereniei și al ascultării desăvârșite, că toate le primea ca de la Dumnezeu. Păstorind, deci, cu multă vrednicie Mitropolia Moldovei vreme de douăzeci și șapte de ani, s-a mutat la cereștile lăcașuri cu pace în anul 1902, în ziua de 26 ianuarie. Poporul l-a numit Iosif cel Sfânt și Milostiv. De aceea, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în ședința sa din 5-6 octombrie 2017, l-a trecut în rândul Sfinților, statornicind ca zi de pomenire a sa 26 ianuarie, când a trecut la cele veșnice.

Pentru ale lui sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi. Amin.

Cântarea a 7-a

Irmosul: Tinerii din Iudeea...

Cu credință în Domnul, în dimineți cugetând, precum zice psalmistul, în fiecare zi făceai rugăciuni la chilie și în biserică, înălțându-ți sufletul în tot ceasul către Hristos, pentru care acum te bucuri de vederea Lui, Ierarhe.

Lucrător vrednic fiind, ai dat roadele la vreme Stăpânului tău și, calea vieții bine săvârșindu-ți, ai intrat în odihnă cu toți Sfinții, cu care cânți: Binecuvântat ești, Dumnezeul Părinților noștri!

Slavă...

Ai dorit, Sfinte, totdeauna a vesti dimineața mila Domnului și adevărul Lui în toată noaptea, ca David împăratul, cântând cu evlavie: Binecuvântat ești, Dumnezeul părinților noștri!

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Ușă lumii spre ceruri ești tu, Preacurată, precum Prorocul te-a numit oarecând. Deschide, dar, și nouă ușile pocăinței, ca să cântăm cu evlavie: Binecuvântat este Dumnezeul părinților noștri!

Cântarea a 8-a

Irmosul: Pe Împăratul ceresc...

Dumnezeiasca milostivire urmând-o, ai fost miluit de Domnul, Sfinte, deci și acum miluiește pe cei ce vin la tine.

Arhiereului celui Mare slujindu-I, ai întrecut pe toți, Ierarhe, cu mila, cu blândețea și cu înțelepciunea.

Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, pe Domnul.

Inimii tale celei curate, Părinte, Hristos i-a dăruit a-L vedea de-a pururea în ceruri, fericite, precum El Însuși a zis.

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Scară te-a văzut patriarhul Iacob, Fecioară, care sui pe pământeni către ceruri, născând pe Mântuitorul și Dumnezeu.

Cântarea a 9-a

Irmosul: Fecioară Preacurată...

Aceasta este ziua cu har dăruită a pomenirii slăvitului Iosif; veniți, dar, toți credincioșii acum să ne bucurăm.

Aprinde, Ierarhe, inimile noastre cu focul dragostei de Dumnezeu și de aproapele, cu mijlocirea ta, Părinte.

Bisericii unire pururea mijlocește-i de la Dumnezeu, iconomule al harului, și trimite-i pace, ca un păstor preabun.

Slavă...

Icoana ta cinstită astăzi sărutând-o cei credincioși, cu credință și dragoste, vestim tuturor, Ierarhe, harul și mila ta.

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Nădejde neclintită a marginilor lumii, toți credincioșii știindu-te, Fecioară, te vestim Născătoare de Dumnezeu și pururea te lăudăm.

LUMINÂNDA
Glasul al 3-lea, podobie: Cel ce ai împodobit cerul cu stele...

Pe următorul milei lui Dumnezeu, pe Sfântul Iosif să-l lăudăm credincioșii, ca să luăm printr-însul toți, de la Împăratul Hristos, dumnezeiasca Lui milă.

A Născătoarei de Dumnezeu, asemenea:

Apărătoare pe tine toți păcătoșii te avem, Născătoare de Dumnezeu. Tu, dar, arată-L milostiv pe Fiul tău spre robii tăi, Preacurată Stăpână.

LA LAUDE
punem Stihirile pe 4, glasul 1, podobie: Ceea ce ești bucuria...

Cetatea Iașilor cântă și, veselindu-se cu întreaga Moldovă, astăzi îl prăznuiește pe Sfântul Iosif, Ierarhul cel milostiv și rugător către Dumnezeu; veniți, dar, toți cu credință să săvârșim preacinstită pomenirea lui.

Înțelepțește risipit-ai, dat-ai săracilor și în veac pomenirea ta rămâne, Părinte; pe care săvârșind-o, cei credincioși, cu credință și cu dragoste, ne rugăm ție, minunate Iosif, să ne pomenești înaintea lui Hristos.

Neîncetat cercetând Sfânta Scriptură, Părinte, ți-ai scris desăvârșit în inimă dumnezeiasca lege a iubirii de oameni, urmând cuvântul Stăpânului Hristos: Mai fericit este a da decât a lua, pentru care ai primit răsplătiri cerești.

În credință și în cuvânt prisosind, precum și în cunoștința celor dumnezeiești, de trei ori fericite Părinte, asemenea ai prisosit desăvârșit în iubirea aproapelui, căruia i-ai dat alinare la vreme de sărăcie și necaz.

Slavă..., glasul al 5-lea:

Să trâmbițăm cu trâmbiță de cântări, să săltăm în cele de praznic și să dănțuim veselindu-ne întru prăznuirea cea de peste an a purtătorului de Dumnezeu Părinte. Conducătorii cu dregătorii împreună să alerge și pe cel slăvit de Împăratul tuturor să-l cinstească. Păstorii și învățătorii să-l laude pe următorul Păstorului celui mare; păcătoșii pe apărătorul; săracii pe vistieria; cei din necazuri pe mângâietorul; dăruitorii pe îmbelșugat-dăruitorul; ctitorii pe săvârșitorul; cântăreții pe turtureaua cea preadulce glăsuitoare! Toți să-l lăudăm pe cel ce totdeauna ne întâmpină cu căldură, pe milostivul Ierarh, lăudându-l așa să-i zicem: Sfinte Iosif, sârguiește și ne mijlocește iertare de la Hristos și mântuiește turma ta, prin rugăciunile tale.

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu, asemenea:

Fericimu-te pe tine, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, și te cinstim credincioșii după datorie, pe tine, cetatea cea neclintită, zidul cel nesurpat, folositoarea cea tare și scăparea sufletelor noastre.

Doxologia mare, Troparul, Ecteniile și Otpustul.

 

LA LITURGHIE

Fericirile pe 8, din Cântările a 3-a și a 6-a ale Canonului Sfântului.

Prochimen, glasul al 4-lea (Psalm 15: 3, 8)

Prin sfinții care sunt pe pământul Lui, minunate a făcut Domnul toate voile Sale.

Stih: Văzut-am mai înainte pe Domnul, înaintea mea pururea, că de-a dreapta mea este, ca să nu mă clatin.

APOSTOLUL

Din Epistola a doua către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel, citire: (9: 6-11)

Fraților, cel ce seamănă cu zgârcenie, cu zgârcenie va și secera, iar cel ce seamănă cu dărnicie, cu dărnicie va și secera. Fiecare să dea cum socotește cu inima sa, nu cu părere de rău sau din silă, că Dumnezeu iubește pe cel care dă cu voie bună. Și Dumnezeu poate să înmulțească tot harul la voi, ca, având totdeauna toată îndestularea în toate, să prisosiți spre tot lucrul bun, precum este scris: «Împărțit-a, dat-a săracilor; dreptatea lui rămâne în veac». Iar Cel ce dă sămânță semănătorului și pâine spre mâncare vă va da și va înmulți sămânța voastră și va face să crească roadele dreptății voastre, ca întru toate să vă îmbogățiți, spre toată dărnicia care aduce prin noi mulțumire lui Dumnezeu.

Aliluia, glasul al 5-lea (Psalm 96: 12, 13)

Stih 1: Lumina a răsărit dreptului și celor drepți cu inima, veselie.

Stih 2: Veseliți-vă, drepților, în Domnul și lăudați pomenirea sfințeniei Lui.

EVANGHELIA

Din Sfânta Evanghelie de la Luca citire: (12: 32-40; în sâmbăta din săptămâna a 28-a după Rusalii)

Zis-a Domnul: Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru a binevoit să vă dea vouă Împărăția. Vindeți ave­rile voastre și dați milostenie; fa­ceți‑vă pungi care nu se învechesc, comoară neîmpuținată în ceruri, unde furul nu se apropie, nici molia nu o strică. Pentru că unde este comoara voastră, aco­lo va fi și inima voastră. Să fie mijloacele voastre încinse și făcliile voastre aprinse; fiți asemenea oamenilor care așteaptă pe stăpânul lor când se va întoarce de la nuntă, ca, ve­nind și bătând, îndată să‑i des­chidă.  Fericite sunt slugile acelea pe care, venind stăpânul, le va afla veghind. Adevărat zic vouă că se va încinge și le va pune la masă și, apropiindu‑se, le va sluji. Fie că va veni la straja a doua, fie că va veni la straja a treia, și le va găsi așa, fericite sunt acelea. Iar aceasta să știți, că, de ar ști stăpânul casei în care ceas vine furul, ar veghea și n‑ar lăsa să i se spargă casa. Deci, și voi fiți gata, că, în ceasul în care nu gândiți, Fiul Omului va veni.

CHINONICUL

Întru pomenire veșnică va fi dreptul și de auzul rău nu se va teme.