Utrenia Sfântului Ierarh Iacob Putneanul, Mitropolitul Moldovei

15 Mai
 

La Dumnezeu este Domnul..., troparul praznicului (de două ori)

Slavă..., al ierarhului, Şi acum..., al praznicului

După catisma întâi, Sedealna, glasul 1, Podobie: Mormântul Tău...

Ca soarele pe cer de la Putna se iveşte, Moldova luminând şi Biserica toată, praznicul tău cel minunat, de Hristos iubitorule, toată inima dreptcredincioasă umplând-o cu a harului îmbel­şugată revărsare, fericite Iacob.

Slavă..., Şi acum..., a praznicului

După catisma a doua Sedealna, glasul 1, Podobie: Mormântul Tău...

Cu toții să cinstim cu credinţă pe Iacob, cel ce a răsărit ca o stea dinspre Putna pe cerul duhovnicesc al Bisericii lui Hristos, și cu dragoste să-i strigăm credincioşii: Pomenește-ne la Dumnezeu, Ierarhe, pe noi, cei ce te cinstim.

Slavă..., Şi acum..., a praznicului

Polieleul: Robii Domnului... şi Mărimurile, Stih 1: Aşteptând, am aşteptat pe Domnul şi a căutat spre mine şi a ascultat rugăciunea mea (Psalm 3:1).

Mărimu-te pe tine, Sfinte Ierarhe Iacob, și cinstim sfântă pomenirea ta, că tu te rogi pen­tru noi lui Hristos, Dumnezeul nostru.

Stih 2: Iată, am fugit departe şi m-am sălăşluit în pustie (Psalm 54: 7).

Veniți, toți credincioşii, să lăudăm pe Ierarhul Iacob Putneanul, pe vasul cel ales al iubirii de Dumnezeu și de oameni.

Stih 3: Pentru cuvintele buzelor Tale eu am păzit căi aspre (Psalm 16: 4).
Stih 4: Schimbat-ai plângerea mea întru bucurie, rupt-ai sacul meu şi m-ai încins cu veselie (Psalm 2:11).
Stih 5: Fericiţi sunt cei ce locuiesc în casa Ta, în vecii vecilor te vor lăuda (Psalm
 83: 5).
Stih 6: Cine se va sui în muntele Domnului? Cel nevinovat cu mâinile şi curat cu inima (cf. Psalm 23: 3-4).

Slavă..., glasul 1:

Slavă Ție, Treime Sfântă: Părinte, Cuvinte şi Duhule Sfinte; (zicând:) Slavă Ţie, Dumnezeule.

Şi acum..., acelaşi glas:

Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Mărie, Domnul este cu tine, (zicând:) Şi prin tine cu noi.

Aliluia, aliluia, aliluia, slavă Ţie, Dum­nezeule (de trei ori)!

După Polieleu, Sedelnele, glasul al 3-lea, podobie: De frumuseţea...

Astăzi Biserica celor întâi-născuți înscriși în ceruri cu adunările obştii putnenilor se vese­leşte într-un glas şi saltă duhovniceşte, cinstind cu evlavie, cu credinţă şi dragoste, praznicul de peste an al Ierarhului Iacob; pe care lăudându-l să zicem: Bucură-te, Părinte preasfinţite!

Slavă..., Şi acum..., a praznicului

Antifonul întâi, glasul al 4-lea: Din tinereţile mele...

Prochimen, glasul al 4-lea: Cinstită este înaintea Dom­nului moartea cuvioşilor Lui.

Stih: Ce voi răsplăti Domnului pentru toate câte mi-a dat mie? (Psalm 115: 3).

Toată suflarea să laude pe Domnul...

Evanghelia de la Ioan (10:1): Zis-a Domnul către iudeii care veni­seră la El: Adevărat, adevărat... (caută la 21 mai, la Sfânta Liturghie)

Psalmul 50

Slavă..., glasul al 2-lea:

Pentru rugăciunile Ierar­hului Tău lacob, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.

Şi acum..., asemenea:

Pentru rugăciunile Născătoa­rei de Dumnezeu, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.

Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila ta şi după mulţimea îndurărilor Tale curăţeşte fărădelegile noastre.

Stihira, glasul al 6-lea: Bine, slugă bună şi credin­cioasă; bine, lucrătorule al viei Stăpânului; tu şi greutatea zilei ai purtat, tu şi talantul cel dat ţie l-ai înmulţit, şi pe cei ce au venit la tine nu i-ai piz­muit. Pentru aceasta porţile cerului ție ți s-au deschis; intră întru bucuria Domnului tău; şi roagă-te pentru noi, fericite lacob.

Canoanele

Se pune canonul praznicului cu irmo­sul pe 8 şi canonul ierarhului pe 6.

Canonul Ierarhului

Cântarea 1, glasul 1:

Irmos: Cântare de laudă...

Măsura bărbatului desăvârșit, după marele Pavel, pe pământ ajungând-o, de-a pururea te veselești cu cei întâi-născuți înscrişi în cer, preaînţelepte. Icoană făcându-te milosti­virii Celui ce soarele îl răsare peste toţi, de-a pururea te-ai arătat ocrotitor săracilor și asupriţilor.

Slavă...

Lucrarea poruncilor ai săvârşit-o cu frică şi dragoste, înţe­lepte, neîncetat, blândeţile lui David agonisindu-ţi ca un bun, preaminunate.

Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Osânda strămoșilor a dezlegat-o, din tine întrupându-Se precum a binevoit - Cuvântul lui Dumnezeu; pentru aceasta te măresc toate neamurile.

Catavasia praznicului

Cântarea a 3-a:

Irmos: întăritu-s-a inima mea...

Sădit în taină, minunate, la izvorul apelor Duhului Sfânt, adus-ai rod la vremea ta însutit, fericite, către toţi săracii puru­rea lucrând milostenia. Talanții Domnului cu dragoste pe pământ ca un înţelept înmulţindu-i, de la Stăpânul tău Hristos ai auzit cuvin­tele răsplătirii celei veşnice, bine-lucrătorule.

Slavă...

Iubind casa Domnului și de omul cel dinlăuntru îngrijindu-te neîncetat cu osârdie, preaminunate Iacob, astăzi te bucuri în cămările cereşti ale Tatălui.

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Vestirea naşterii Cuvântului primind-o de la înger, Fecioară, fără de tată ai năs­cut pe Stăpânul zidirilor; pen­tru care toate limbile te cântă, mărindu-te.

Condacul şi icosul praznicului. Sedealna Ierarhului, glasul 1: Podobie: Mormântul Tău...

Pomelnic pe pământ scri­ind pentru obştea Putnei, iar în ceruri, la Hristos, dobândind îndrăznire, pomeneşte-ne, Ierarhe, şi pe noi, cei ce săvârșim cu credinţă cinstită pomenirea ta, şi mijloceşte să fim scrişi în Cartea Vieţii.

Slavă..., Şi acum..., a praznicului Cântarea a 4-a Irmos: Auzit-am, Doamne...

Următor arătându-te apostoleştii fapte cu totul, tuturor toate te-ai făcut, preabunule păstor, turma apărându-ţi cu dragoste.

Lepădând cele pământeşti întru dorirea celor din ceruri, secerat-ai, fericite, bogăţia haru­lui şi a înţelepciunii, slăvite.

Slavă...

Uneltirea viclenilor ai destrămat-o cu chibzuinţă, minunat împotrivindu-te, o, preaînţelepte, cu milostivirea spre cei sărmani.

Și acum.... a Născătoarei de Dumnezeu:

Isaia, văzându-te mai dinainte, Maică-Fecioară, spăimântatu-s-a, cântând ţie; deci, urmând acestuia, obştea creştinească te laudă.

Cântarea a 5-a:

Irmos: De noapte mânecând...

Ispitit ca aurul în focul cel ceresc, ai strălucit, slăvite, cu mulţimile virtuților, ca un soare, Părinte, acum luminându-ne. Aşternut picioarelor pe toţi vrăjmaşii tăi ţi i-ai făcut, slăvite, prin lucrarea miloste­niei; pentru care te bucuri de-a dreapta Stăpânului.

Slavă...

Cercetat-ai, bunule, pe cei flămânzi şi goi, după porunca Domnului, şi de-a dreapta împăratului moştenire ai pri­mit, ca un binecuvântat.

 

Si acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Osândit cu faptele mă aflu neîncetat; deci tu, Fecioară, pururea către Fiul tău roagă-te, mijlocindu-mi, Stăpână, ier­tare de păcate.

Cântarea a 6-a:

Irmos: Pe Prorocul lona...

Văcăritul, darea cea cumplită, cu puterea ta legând, milos­tiv te-ai arătat tuturor celor sărmani şi sufletul ţi-ai pus, Părinte, pentru poporul tău.

Vas ales te-ai arătat al Stăpânului Hristos, miloste­nia lucrând, minunate Iacob, şi de harul Lui cu îmbelşugare împărtăşindu-te.

Lui Hristos bine-plăcând, fericite, pe pământ, cu cei blânzi te veseleşti în pământul celor vii și în curţile Domnului pururea, o, Ierarhe.

Slavă...

Ajutorul tău cel neîmpuţinat avându-l obştea ta, te cinstește în cântări, săvârşind pomeni­rea ta cu dragoste şi cu evlavie, fericite.

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Ușă încuiată te-a vestit lumii Iezechiel, că fecioară ai năs­cut și fecioară ai rămas în naștere, Maică Fecioară, precum şi după naştere.

Condacul Ierarhului, glasul al 2-lea:

Cu fapte bune şi cu virtuţi împodobindu-te, Sfinte Ierar­he Iacob, dascăl înţelept al cre­dincioşilor te-ai arătat şi înno­itor al mănăstirii Sfântului Voievod Ştefan cel Mare te-ai învrednicit a fi. Pentru aceasta, Hristos te-a preamărit în ceruri, unde te rogi neîncetat pentru sufletele noastre.

Alt condac, glasul al 4-lea, Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi lumii...

Pe mlădița lui Hristos cea roditoare, pe Iacob, cu evlavie să îl cinstim cei credincioşi, că dăruieşte îmbelşugat, celor ce-i cântă, lucrările harului.

Icos:

Praznic de veselie ne-a răsă­rit astăzi, fraţilor, veniţi să ne bucurăm! Că nu doar florile acestei primăveri ne aduc acum miresme, ci mai ales floarea cea în Hristos odrăslită şi cu roua Duhului udată, Ierarhul lacob cel preaminunat, păsto­rul duhovnicesc al Moldovei. Veniţi, dar, pe acesta să îl cin­stim cu evlavie, că dăruieşte în chip minunat lucrările harului.

SINAXAR

Întru această lună, în cincisprezece zile, pomenirea Sfântului Ierarh lacob Putneanul, mitropolitul Moldovei. Sfântul lacob s-a născut la 20 ianu­arie 1719 într-o familie dreptcredincioasă din Bucovina. Crescând în duhul adevăratei evlavii, la numai 12 ani a intrat în viata monahală.

Formarea sa duhovnicească este legată de obştea Mănăstirii Putna și a Sihăstriei Putnei, dar și de Mitropolitul Antonie al Moldovei (1730-1740), al cărui ucenic a fost (acelaşi mitropolit care, în Kiev, l-a convins pe viitorul sfânt Paisie de la Neamţ să vină în Moldova pen­tru a se forma duhovniceşte).

Văzând părinţii putneni pe acest tânăr cu înţelepciune de bătrân şi viață aleasă, l-au rânduit a fi hirotonit preot la numai 17 ani, apoi a fost ales egumen al Mănăstirii Putna la vârsta de 25 de ani. În anul 1745 a fost ales episcop de Rădăuţi, unde a tipărit un Liturghier slavo-român şi a înfiinţat o şcoală pentru învăţarea limbilor slavonă, greacă şi română. După doar cinci ani, vrednicia şi râvna sa au fost hotărâtoare pentru mutarea sa în scaunul de mitropo­lit al Moldovei, la Iași. Între 1750 şi 1760 a desfășurat o intensă activitate pastorală şi socială, promovând tipa­rul românesc şi veghind la traducerea de cărţi folositoare de suflet. Reuşind să deschidă o tipografie, în 10 ani a tipărit 15 cărţi de slujbă şi învăţătură în limba română, care s-au folosit în bisericile si mănăstirile din toate ţinuturile locuite de români.

Grija pentru românii din Tran­silvania, ameninţaţi să-şi lepede credinţa strămosească, și-a manifestat-o atât prin tipărirea de cărţi spre apărarea dreptei credinţe, cât şi prin hirotonirea de preoţi şi trimite­rea de antimise în parohiile lipsite de păstori sufleteşti, în Maramureş şi în ţinutul Clujului.

Sfântul lacob s-a îndurerat pen­tru neştiinţa de carte a păstoriţii săi, deoarece, după cum spunea, „din creşterea copiilor, ca dintr-o rădăcină bună sau rea, toată viaţa curge”. De aceea a înfiinţat şcoli şi a tipărit cărţi de învăţătură şi de slujbă, dând la lumină primul Abecedar românesc (Bucvar) şi înfiinţând, pentru copiii satului Putna, prima şcoală elemen­tară rurală din Moldova. A dispus traducerea Vieţilor sfinţilor, care sunt adevărate manuale în care orice om, de orice vârstă, fire şi stare, îşi poate afla un model de viață, dar în vremea păstoririi sale s-a reuşit doar traduce­rea primelor 6 din cele 12 volume. Pe lângă purtarea de grijă faţă de Mănăstirea Putna și asezămintele ei, Mitropolitul lacob a ajutat și alte mănăstiri și biserici, cum ar fi Mănăstirea Doljeşti, bise­rica Sfântul Dumitru din Suceava, Catedrala episcopală din Suceava şi Catedrala Mitropolitană din Iaşi, Mănăstirea şi spitalul Sfântul Spiridon din Iaşi şi altele.

În vremea domniilor fanariote, a intervenit, împreună cu ceilalţi ierarhi ai ţării, pentru eliminarea unor forme de asuprire (desfiinţarea veciniei în 1749) şi a unor biruri împovărătoare (desfiinţarea vădrăritului în 1756), dar mai ales a văcăritului (în 1757), legând cu blestem pe domnii ţării să nu revină asupra acestora.

Ca un făcător de pace şi ocrotitor al poporului, Mitropolitul Iacob a cerut, în anul 1758, hanului tătarilor să înceteze prădarea Moldovei, iar în anul următor a potolit o răscoală a poporului, impunând domnitoru­lui să îndeplinească unele cerinţe, pentru pacificarea ţării. A mustrat adesea pe unii conducători din acei ani, din pricina cărora, în cele din urmă, a fost silit să-și lase scaunul mitropolitan în anul 1760, nevrând să îngăduie impunerea din nou a dărilor împovărătoare.

Petrecând ultima parte a vieţii la Mănăstirea Putna, Mitropolitul Iacob a continuat actele de ctito­rire începute în perioada cât a fost mitropolit în scaun, devenind ast­fel al doilea mare ctitor al Putnei, întărind-o duhovniceste și material. Astfel, ea a devenit unul dintre stâlpii Ortodoxiei româneşti în vre­murile grele ce aveau să vină odată cu ocuparea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic, în anul 1774.

Retragerea la mănăstire i-a fost prilej Sfântului Iacob de adân­cire în rugăciunea curăţitoare şi luminătoare de suflet. El a spus acest cuvânt despre rugăciune: „Dumnezeiasca rugăciune, adu­când lumina lui Hristos în sufletele noastre şi risipind dintru dânsul negura ce-l vatămă pe el, îl face mai apoi cu mult mai luminat decât soa­rele, căci aievea ştiut este că cel ce vorbeşte cu Dumnezeu este mai sus de moarte și de stricăciune".

Simţindu-şi sfârşitul aproape, după Paștile anului 1778 a mers la Sihăstria Putnei şi a primit tunderea în marea schimă prin mâna duhov­nicului său, Sfântul Cuvios Natan, luând numele de Eftimie. După patru zile, în ziua de 15 mai 1778, a trecut cu pace la Hristos Domnul. A fost înmormântat în pridvorul mănăstirii sale de la Putna, ca nou ctitor al ei.

Purtându-şi cu sârguinţă şi cu vred­nicie crucea slujirii arhiereşti, şi cu blândeţe şi smerenie pe aceea de a fi prigonit pentru dreptate, jertfindu-se pe sine pentru poporul încredinţat lui spre păstorire, Mitropolitul Iacob şi-a închinat întreaga viaţă slujirii Bisericii, luminării poporului prin şcoală şi tipar, apărării celor nedrep­tăţiţi şi povăţuirii sufletelor spre mântuire, rămânând în amintirea poporului credincios drept „păsto­rul celor săraci si smeriţi, care a dus o viaţă de Sfânt". De aceea, cu prile­jul împlinirii a 550 de ani de la înte­meierea Mănăstirii Putna, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât, în şedinţa sa din 6-7 iunie 2016, trecerea mitropolitului Iacob Putneanul în rândul Sfinţilor, cu zi de prăznuire la 15 mai, ziua trecerii sale la cele veşnice.

Pentru ale lui sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi. Amin.

Cântarea a 7-a:

Irmos: Tinerii în cuptor...

Duhovniceasca vie a lui Hristos cu dragoste lucrând-o, fericite Iacob, întru a Lui dum­nezeiască jitniţă ţi-ai adunat roadele faptelor, cu lucrătorii cei buni în cer numărându-te.

Al Preacuratei chip împo­dobind şi candelă de argint punându-i înainte, fericite, l-ai dat izvor de vindecări creştini­lor; deci şi tu, lângă Stăpâna tuturor, ca o candelă astăzi în cer străluceşti şi mijloceşti pentru noi.

Slavă...

În grădina celor pământeşti, slăvite, vieţuind, ai dorit cele cereşti, nesocotind sudorile şi truda din vremea secerișului, ci nădăjduind a lua roada ostenelilor.

Şi acum.... a Născătoarei de Dumnezeu:

Icoana ta, Fecioară, sărutând-o, cu toții te vestim Născătoare de Dumnezeu și cântăm: Bucură-te, Maica Domnului, ocrotitoarea credincioşilor care aleargă la tine, Stăpână, cu dragoste.

Cântarea a 8-a:

Irmos: De Care îngerii...

Adânc temelia casei tale aşezând-o pe piatra credinţei, Ierarhe Iacob, puhoiul ispitei l-ai răbdat neclintit, casa întă­rită având-o, fericite. De dragostea Domnului, slăvite Iacob, nimic nu te-a despărţit, de-a pururea cân­tând: Să binecuvinteze toate lucrurile şi să-L preaînalţe pe El întru toti vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Urmat-ai cu dragoste Păs­torului Celui bun si sufletul pentru oi ţi-ai pus, slăvite, iar acum ai primit de la El cununa neveştejită a slavei, fericite.

Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Cămară, palat şi tron, vas aurit şi toiag umbrit te-au ară­tat Scripturile demult, că ai năs­cut cu trup, Fecioară, din cura­tul tău pântece, pe Cuvântul Tatălui, Maică Preacurată.

Cântarea a 9-a:

Irmos: Pe nonă cel de lumină...

Să dănţuiască Moldova și să se bucure Putna, preamilostiv mijlocitor dobândindu-şi la Domnul pe fericitul Ierarh, pe Iacob cel minunat, pe care astăzi cu credinţă și cu râvnă credincioşii îl cinstim întru cântări.

Ascultă, Sfinte, şi pleacă urechea ta către obştea care te laudă acum cu credinţă, Părinte, şi mâinile, ca un ierarh, spre Domnul ridică-le, cerând pentru noi iertarea păcatelor şi har dumnezeiesc.

Bineprimită fă, Sfinte, puţina noastră cântare la tronul Celui milostiv, cu solirea ta sfântă, preaminunate Iacob, te rugăm noi, robii tăi, care cu dragoste şi cu evlavie săvârşim preacin­stită pomenirea ta acum.

Slavă...

Icoana ta preacinstită şi racla moaştelor tale toti credincioşii sărutându-le, minunate Iacob, sufletul nostru îl sfinţim, şi mintea, şi inima, şi cugetul; deci mijloceşte pentru noi de la Domnul har dumnezeiesc.

Şi acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Nădăjduind pururea în mij­locirea ta, Maică, la Hristos, împăratul a toate, noi, robii tăi, alergăm cu dragoste; deci mâinile tale întinde-le la rugă­ciune către El, Preacurată, îndurat făcându-L nouă.

Luminândele

Glasul al 3-lea, Podobie: Lumina cea din lumină...

Să prăznuiască Moldova şi să se bucure Putna că solitor câştigat-au la Făcătorul a toate pe Iacob, Ierarhul nevoitor şi mult-milostiv.

Slavă...,

Alta, a Ierarhului, glasul al 2-lea, Podobie: Femei, auziţi...

Ca răsăritul soarelui, slăvită pomenirea ta, preaminunate Iacob, a luminat toată lumea şi negura necunoştinţei cu totul risipind-o, a odrăslit bucurie nespusă obştilor Putnei.

Şi acum..., a praznicului.

LA LAUDE

Stihirile pe 6: ale praznicului 3 şi ale Ierarhului 3.

Stihirile Ierarhului, glasul 1, Podobie: Ceea ce eşti bucuria...

Cântă şi saltă Moldova, praz­nic de obşte făcând la sfântă pomenirea Ierarhului Iacob, pe care lăudându-l, să sărutăm racla moaştelor lui, zicând: Nu uita, Sfinte, acum pe poporul tău, ci lui Hristos roagă-te pentru el.

După vrednicie te-ai înălţat în Sfânta Sfintelor cea din ceruri, Părinte de trei ori feri­cite, de unde în chip minu­nat mijloceşti, pentru cei ce te laudă, dumnezeiască milă de la Hristos şi iertare păcatelor.

Lăcaş curat al Treimii dumnezeieşti te-ai vădit în vremile din urmă, fericite Părinte; Acesteia în ceruri rugându-te cu îndrăzneală, slăvite, pomeneşte-ne pururea şi pe noi, mântuire mijlocindu-ne.

Ca mai înainte, Părinte, milostivindu-te spre obştea ta aceasta, aşa şi astăzi păzeş­te-o, împreună luându-i mijlo­citori către Domnul tuturor pe Cuviosii Sila, Natan si Paisie, Ierarhe fericite

Slavă..., glasul al 4-lea:

Cu minte de bătrân împodobindu-te din tinereţe, ungerea arhieriei, preaînţelepte, de sus ai primit şi puterea de a lega şi dez­lega, Ierarhe; prin care şi dajdia cea fără de omenie ai legat-o spre desfiinţare şi neplecat ai rămas înaintea puternicilor lumii; pentru aceasta, şi toate măririle lumeşti lepădându-le, şi însuşi toiagul cel arhieresc, toiag pe sine însuți Putnei te-ai făcut, și temelie nouă, şi ctitor, şi părinte; iar acum în cer strălucind ca un bineplăcut al Domnului, te rogi, ca un Ierarh, cu îndrăzneală, pen­tru sufletele noastre.

Şi acum..., a praznicului.

Doxologie mare, Troparele, Ecteniile şi Otpustul.