De aici se vede limpede ce fericire mare sunt pentru noi suferinţele vieţii. Aşadar, vom mai cârti când Dumnezeu îngăduie necazurile? Nu, ci vom săruta mâna nevăzută care ne pedepseşte.

Că pre care-l iubeşte Domnul, îl ceartă, şi bate pre tot fiul pre carele priimeşte. De veţi suferi certarea, ca unor fii vouă se va afla Dumnezeu. Căci care fiu este pre carele nu-l ceartă tatăl? Dară de sunteţi fără de certare, căreia toţi s-au făcut părtaşi. (Evr 12,6-8)

Nu se află nici măcar un sfânt care să nu fi mers pe calea pătimirilor, până la mântuire. Sfântul loan Gură de Aur spune: „Să nu socotim când ni se aduc ispitiri drept un semn că Dumnezeu ne-a părăsit şi ne-a dispreţuit, ci aceasta să ne fie încredinţare că Domnul se grijeşte de noi, căci prin îngăduirea acestor ispitiri ne curăţeşte păcatele!” Dumnezeu nu l-a uitat pe cel căruia îi trimite suferinţe şi încercări, ci tocmai prin aceasta îşi arătă apropierea de el.

Aproape este Domnul de cei zdrobiţi la inimă şi pre cei smeriţi cu duhul va mântui. Multe sunt necazurile drepţilor, şi din toate acelea va izbăvi pre ei Domnul. (Ps. 33, 17-18)

Cu cât este mai adânc necazul, cu atât mai aproape fi-vom de Dumnezeu, cu cât mai întunecată este noaptea, cu atât mai puternic străluci-vor stelele! Toţi cei aflaţi în necazuri şi smeriţi sânt plăcuţi lui Dumnezeu. Oare Dumnezeu îi va lăsa pe ei? Nu, nu-i va părăsi nici în lumea aceasta, nici în cea viitoare. Iată, pe toţi cei ce suferă îi cheamă cu blândeţe să vină la Dânsul: „Veniţi către mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi, şi eu voiu odihni pre voi.” (Mt. 11,28) Încă din Vechiul Legământ, Domnul a dat o minunată mângâiere poporului Său iubit:

Au doară uita-va muierea pre copilul ei, au nu va avea milă de odrasla pântecelui ei? Iară de va şi uita muierea acestea, ci eu pre tine nu te voi uita, zice Domnul. (Is. 49,15)

Pentru fiecare fiu credincios al Său, Însuși Dumnezeu grăieşte prin gura Psalmistului:

Că spre mine a nădăjduit, şi voi izbăvi pre el; acoperi-voi pre el, că a cunoscut numele meu. Striga-va către mine, şi voi auzi pre el, cu dânsul sunt în necaz, scoate-voi pre dânsul şi-l voi slăvi. (Ps. 90, 14-15)

Nu sunt, oare, toate acestea, o adâncă mângâiere pentru fiecare inimă ce suferă? Creştine, tu, care vei afla aceste rânduri şi le vei citi, află prin ele mângâiere în durerea ta, dacă suferi! Să ştii că Dumnezeu numai pe cei ce şi-au vândut sufletele diavolului ca să dobândească de la acesta toate bucuriile şi plăcerile pământeşti nu-i pedepseşte! Dumnezeu numai pe cei ce nu sunt ai Săi nu-i pedepseşte, aşa cum orice tată nu este îngrijorat de îndreptarea şi educarea copiilor străini! Fiecare tată îşi pedepseşte fiii săi. Dacă Dumnezeu îti trimite încercări si necazuri, nu te întrista fără mângâiere, „ci te bucură că eşti fiul Său, că El se îngrijeşte de mântuirea ta!” Întristează-te, nu este un păcat! Dar întristează-te cu credinţă! Plângi, dar nu fără mângâiere! Varsă-ţi durerea înaintea Domnului, dar nu cârti. „Aruncă spre Domnul grija ta, şi el te va hrăni.“ (Ps. 54:25) „Rabdă pre Domnul; îmbărbătează-te, şi să se întărească inima ta, şi rabdă pre Domnul.” (Ps. 54, 25) Prin suferinţe, Dumnezeu te tămăduieşte si te pregăteşte pentru slava cea mare ce va să vină!

(Arhimandritul Serafim Alexiev, Viața duhovnicească a creștinului ortodox, Editura Predania, 2006, p. 266)