În inima oraşului Iaşi se află Catedrala Mitropolitană care adă­posteşte moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva, ocrotitoarea Moldovei şi a tuturor celor care, cu credinţă, cer ajutorul ei.

Cuvioasa, o fecioară care a trecut la Domnul la vârsta de 27 de ani, L-a iubit atât de mult pe Hristos, încât L-a rugat să nu mai plece de la ea. Hristos a răspuns rugăciunilor ei, binecuvântându-i trupul cu prezenţa harului făcător de minuni chiar și după moarte.

Ea este mult folositoare prin faptul că dăruiește lumina lui Hristos sub forma vindecărilor miraculoase, sfințind, izvorând mir, împlinind ruga tuturor celor care cred în binecuvântarea Domnului prin sfinţii Săi.

Timpul petrecut lângă sfintele moaşte mi-a dat prilejul să constat o afluență impresionantă de oameni, de diferite vârste şi profesii, din ţară şi din străinătate, care, cu lacrimi smerite, cereau Sfintei rezol­varea problemelor cu care se confruntau. Mulţi dintre ei reveneau, mulțumindu-i pentru ajutorul dat, plângând de fericire; alţii plecau cu speranţa că ocrotirea Sfintei nu va întârzia.

Este incontestabil faptul că această mulţime de pelerini constituie o mărturie a minunilor pe care Cuvioasa Parascheva le-a săvârșit ca răspuns la cerinţele lor sincere, adeseori pline de durere, dar motivate, cu smerenie, de nădejdea în binefacerile ei. Aceste fapte minunate descoperă pedagogia divină a Sfintei Treimi, pronia lui Dumnezeu faţă de creaţia Sa.

Fericirea celor care au simţit binecuvântarea harului adevereşte că, în esenţa minunii, „se află Cineva mai tare decât vântul, decât focul, decât potopul, boala şi moartea”.

Prin intermediul minunilor mijlocite de sfinţi, Dumnezeu cheamă pe oameni la starea de sfinţenie, în virtutea creării lor după chipiul Său (Facerea 1, 26-27). Este o invitaţie spre asemănarea cu Dumnezeu, spre actualizarea realităţii ontologice a omului, exprimată tainic în Psalmul 81, 6: „Eu am zis: «Dumnezei sunteţi şi toţi fii ai Celui Preaînalt» ”. Acest progres spiritual înseamnă înnoirea omului, che­marea de a vieţui veşnic cu Mântuitorul, sfânt şi desăvârşit în El.

Prin lucrarea harului divin „«eu-l» sfinţilor dobândeşte o trans­parență tot mai mare pentru Hristos şi pentru semenii lor”.

Astfel, abundența binefacerilor Sfintei Parascheva îi atrage pe oameni la ea, transformându-i din oameni trupeşti în oameni duhov­niceşti, izbăvindu-i, astfel, de neştiinţă duhovnicească, uitare şi nepăsare.

Sfânta, ca model al umanităţii celei noi, ne învaţă că numai cel ce trăieşte în Iisus Hristos, Dumnezeu-Omul, este om adevărat, iar acest lucru este o necesitate pentru a deveni precum „Hristos-Cu­vântul lui Dumnezeu, prin har”. (Protosinghel Valerian Radu)

(Binefacerile Sfintei Cuvioase Parascheva. Mărturii ale închinătorilor, volumul I, Editura Doxologia, 2011, pp. 13-15)