Cunoscut sub denumirea ştiinţifică de Malus domestica, din familia Rosaceae, mărul este originar dintr-o extinsă zonă geografică, cuprinsă între Caucaz, Turkestan, Altai, Pamir, China şi Japonia, iar în prezent se cultivă pe toate continentele. În România, mărul se găseşte cu precădere  în bazinele pomicole din zonele deluroase şi subcarpatice (Bistriţa, Fălticeni, Geoagiu, Bilceşti, Voineşti, Sălaj, Maramureş, Sârca), dar şi în restul regiunilor, fiind cunoscute şi cultivate peste 40 de soiuri, străine şi autohtone, fiecare cu calităţi nutritive şi gustative distincte: Ionathan, Golden, Starkrimson, Florina, Parmen, Pătule.

Nutriţioniştii susţin că acest fruct conţine cantităţi ridicate de zaharuri (7-16 %), acizi organici, substanţe pectice, polivitamine (C, A, B1, B2, PP, acid pantotenic) şi foarte multe săruri minerale (calciu, fier, potasiu, fosfor, siliciu, magneziu, zinc, cupru). Mai mult decât atât, aceştia consideră coaja mărului un adevărat rezervor de vitamine, aici fiind înmagazinate cantităţi duble de vitamine faţă de ceea ce conţine pulpa fructului.

Însă, de-a lungul timpului merele au constituit nu doar unele dintre cele mai cunoscute şi apreciate fructe, ci chiar un medicament în sine. „Fibrele din fruct sunt bine tolerate şi au efect calmant asupra tranzitului intestinal iar aciditatea fructelor mai acre stimulează funcţiile creierului, ficatului, rinichilor şi intestinelor. Spre exemplu, mâncând un măr dimineaţa se purifică respiraţia, se fortifică gingiile şi se curăţă dinţii prin îndepărtarea tartrului dentar. Un măr consumat după mesele principale are efecte digestive şi laxative şi absoarbe toxinele şi microorganismele de la nivelul intestinelor. Un măr mâncat seara are efect relaxant asupra sistemului nervos, fiind un bun somnifer. Două mere pe zi ajută la întărirea muşchilor cardiaci, reduce riscul infarctului miocardic şi elimină excesul de apă din ţesuturi prin diureză”, susţine prof. univ. dr. Constantin Milică, specialist în fitoterapie.

În medicina naturistă consumul merelor este recomandat nu doar în scop nutriţional, ci şi în prevenirea şi combatarea anumitor afecţiuni. Astfel, mărul acţionează benefic în bolile sistemului digestiv (gastrită, ulcer gastric, indigestii, inflamaţii şi infecţii intestinale, colite de fermentaţie, rectocolită). În afecţiunile sistemului nervos merele sunt recomandate pentru efectul lor revigorant şi tonic, iar în bolile cardiovasculare (ateroscleroză, hipertensiune arterială, infarct miocardic, congestie cerebrală) are rol de întărire a muşchilor cardiaci, de reducere a edemelor cardio-renale şi de reglare a circulaţiei periferice.

Despre rolul mărului în regimul alimentar din cadrul diverselor afecţiuni aproape că nici nu trebuie să mai vorbim. Este recomandat în dieta ce însoţeşte tratamentul medicamentos în foarte multe afecţiuni: bronşită, tuse convulsivă, gripă, stări febrile, anemie.

Iată câteva dintre formele de utilizare în terapia medicală pe care le recomandă prof. Constantin Milică:

- fructe proaspete cu consum de 500-1.000 g pe zi, repartizate în 5 porţii, prin cure de durată, cu rol în gripe prelungite, catar pulmonar, răceli, tuse, amigdalite, reumatism, gută, litiază urică, insomnii, diaree la copii, astenie şi anemie;

- fructe rase, consumate câte două-trei pe zi sau amestecate cu nuci, brânză de vaci şi miere de albine, au efecte în litiaze (biliară şi renală) şi astenie; după o cură de 48 ore se mănâncă pesmeţi, pâine prăjită şi brânză de vaci;

- mere coapte (câte 2-3 pe zi) pentru stimularea activităţii creierului prin creşterea conţinutului de fosfor;

- mere coapte şi umplute cu unt (margarină), zahăr şi scorţişoară se servesc calde, având efecte în tratarea diabetului infantil, a constipaţiei şi a intestinelor leneşe;

- decoct din fructe proaspete (2-3 mere necurăţate şi tăiate felii) sau din fructe uscate, bine mărunţite (5 linguri fierte 10 minute în 1 litru apă) din care se beau 3-4 căni pe zi cu efecte în afecţiuni intestinale, reglarea digestiei, bronşite, reumatism, fluidizarea sângelui şi stimularea funcţiei creierului;

- infuzie sau macerat din coji uscate de mere (10 linguri coji la 1,5 litri apă rece) se lasă acoperit timp de 12 ore şi se beau 3 căni pe zi, cu efecte în reumatism, gută, oligurie, catar bronşic, tuse, răceli, amigdalite;

- suc de mere, consumat în doze de 50 ml de 2-3 ori pe zi, în cure de primăvară şi toamnă, sau timp de 2 săptămâni consecutive, cu acţiuni benefice în gastrite, ulcere gastrice, enterocolite, dizenterie, diaree infantilă, astenie, anemie şi insuficienţă renală;

- sirop din suc de mere amestecat, în părţi egale, cu zahăr; se fierbe la foc domol până se ajunge la consistenţa siropoasă şi se consumă câte 2 linguri înainte de fiecare masă pentru a combate afecţiunile respiratorii şi litiazele (biliare şi renale);

- oţetul de mere cu miere, cu o utilizare foarte largă în toată lumea, se prepară din 5 litri suc de mere în care se adaugă 700 g miere de albine şi 100 ml oţet de vin sau drojdie de vin. Se acoperă şi se lasă la fermentat timp de 40-60 de zile într-un loc călduros, ferit de lumina directă a soarelui. Se decantează în sticle care se astupă ermetic şi se păstrează în locuri răcoroase şi întunecoase. Se consumă, zilnic, prin doze fracţionate, câte două linguriţe în 200 ml apă, în cure de lungă durată, cu efecte multiple în prevenirea infarctului miocardic, hipertensiune arterială, ateroscleroză coronariană, gastrite hipoacide, enterite, enterocolite, diaree, intoxicaţii alimentare, bronşite, astm bronşic, inflamarea căilor respiratorii, cistite, nefrite, nevroze, insomnii, ameţeli, migrene, oboseală cronică, obezitate, reumatism, nevralgii faciale, spondiloză anchilozantă şi în întârzierea îmbătrânirii.

*Materialele de pe acest site au caracter informativ. Înainte de a începe orice fel de tratament naturist trebuie să faceți un test de alergie la tipurile respective de produse. Dacă suferiți de boli cronice sau urmați tratamente medicamentoase, vă recomandăm să consultați medicul dumneavoastră, înainte de a începe o cură sau un tratament naturist.