Părintele Ioanichie Bălan: „Nu vei realiza mare lucru în viaţă dacă nu te rogi”

 

Trebuie să fim oameni activi, să ne pregătim pentru ziua de mâine, şi asta mai ales printr-o viaţă creştină. Nu vei realiza mare lucru în viaţă dacă nu te rogi. Fără „Tatăl nostru” puţin lucru faci!

Părinte, care e rostul studentului? Cum ar trebui el să-şi planifice viaţa?

Un student e un tânăr în formare pentru viaţă, pentru Hristos, şi el are nevoie să prindă din toate părţile tot ce e bun; întâi de la Hristos – pe linie verticală, prin rugăciune – apoi de la preoţii care îl formează, de la părinţii care îl cresc şi care îi dau câte un sfat. Apoi trebuie să şi pună în practică. Un student studiază, meditează, dar nu numai; el trebuie să fie şi un om activ, un om de societate, care să cunoască cât de cât problemele sociale, problemele vieţii, problemele politice, şi nu neapărat numai cele religioase, ca să ştie în ce context îşi duce şi el viaţa, nu? Trebuie să-şi facă şi el o familie, un cămin, trebuie să ştie cum să-şi direcţioneze paşii; nu trebuie să fie un om rupt de realitatea de zi cu zi a vieţii.

Apoi, să fie şi un om milos – să se ducă la un om necăjit, la un om bolnav şi să vadă ce simte acesta, să afle cum ar putea să-l mângâie, iar Duhul Sfânt îl va învăţa să-i spună o vorbă bună. Să-i duci ceva folositor, să-i cânţi ceva, dacă poţi, să plângi puţin cu el, să-i dai un pahar cu apă... Vei vedea că ieşi mai înnobilat de acolo! Să meargă şi la o închisoare, dacă are voie, să vadă şi omul care stă după gratii, de ce stă şi cât e de greu acolo – să te pui în postura lui şi să pui şi umărul acolo, să vezi cum ar fi să-l salvezi, măcar cu un sfat.

Un student trebuie să fie şi un bun muncitor, şi legat de pământul străbun, pentru că pământul te înnobilează, îţi dă verticalitate. Altfel este un om care trăieşte anarhic şi aşteaptă să-i dea alţii totul de-a gata – mama, tata, bunicii şi alţii care mai sunt în preajma lui. De aceea, noi, de multe ori, n-am ştiut să ne încorporăm într-o ordine a lumii, să punem umărul la greul neamului acestuia. Aşteptăm să ne vină totul de la alţii, ne-am umplut ţara de datorii şi umblăm cu căciula în mână pe la toate organizaţiile mondiale. Ruşine! Noi n-am trăit niciodată din pomana nimănui până acum! Trebuie să punem toţi umărul la treabă – şi studentul, şi ţăranul, şi călugărul.

Nu fiţi doar visători, să faceţi filme, fotografii... Trebuie să fim oameni activi, să ne pregătim pentru ziua de mâine, şi asta mai ales printr-o viaţă creştină. Nu vei realiza mare lucru în viaţă dacă nu te rogi. Fără „Tatăl nostru” puţin lucru faci!

Mi-aduc aminte de un sfânt părinte, un pustnic, la care a venit un tânăr şi i-a cerut un cuvânt de folos. Şi primul sfat pe care i l-a dat acestuia a fost primul cuvânt din Psaltire: „Fericit bărbatul care n-a umblat în sfatul necredincioşilor şi în calea păcătoşilor n-a stat, ci în legea Domnului e voia lui”. Şi tânărul a spus: „Destul, părinte! Mă duc să fac până aici, şi după aceea mă întorc să-mi spuneţi restul”. S-a dus tânărul acela, care era tot călugăr, şi s-a făcut pustnic, iar bătrânul a uitat de el. După 30 de ani a venit din nou – bătrânul nu-l mai cunoştea, dar, prin Duhul Sfânt, l-a recunoscut. I-a zis tânărul pustnic: „Părinte, am venit să-mi spui continuarea psalmului I din Psaltire!” Şi bătrânul şi-a adus aminte: „Dar câţi ani sunt de când ai venit la mine?” – „Sunt treizeci de ani. Şi m-am luptat să ajung la fericirea bărbatului care în calea păcătoşilor n-a stat şi în calea celor necredincioşi n-a umblat”. Vă imaginaţi?!

Fiecare cuvânt din Scriptură e plin de învăţătură; puneţi-l, fraţilor, în practică!

(Duhovnici români în dialog cu tinerii, (ediţia a II-a), Editura Bizantină, Bucureşti, 2006, pp. 217-219)

De la același autor

Ultimele din categorie