Gheorghe – din greacă: agricultor, lucrător al pământului, acest nume deosebit, atât de răspândit la noi, la români, ne arată că omul trebuie să fie, înainte de toate, harnic şi gospodar. – „Lucrul face sănătate, trândăvia tot păcate.” – Proverb românesc.

Derivate: George, Georgeta, Georgiana, Geta, Gina, Gelu, Geo, Gică, Gherghina, Ioiga, Iordache ş.a.

Sfântul Mare Mucenic Gheorghe este unul dintre cei mai preţuiţi sfinţi. De neam bun, a îmbrăţişat de tânăr carierea armelor, distingându-se repede prin curajul şi abilităţile sale. Numit conducătorul unui corp de armată, Sfântul Gheorghe a luptat în numeroase războaie, fiind apreciat de împărat. În timpul prigoanei creştinilor, Sfântul şi-a mărturisit şi el cu tărie credinţa şi, după ameninţări şi torturi, a fost executat din porunca aceluiaşi împărat pe care îl servise în lupte şi războaie.

Fiind un exemplu de bărbăţie şi curaj, Sfântul Gheorghe este protectorul armatei, iar sărbătoarea sa este pe 23 aprilie.

(Leon Magdan, Numele meu – mic dicționar ortodox, Editura Corint Turism, București, 2004, pp. 20-21)