Catedrala arhiepiscopală din Galați, cu hramul „Sfântul Andrei și Sfântul Nicolae”, a fost construită între anii 1906-1917 și este un simbol al orașului.
Piatra de temelie a Catedralei arhiepiscopale din Galați a fost așezată la 27 aprilie 1906, de către prințul Ferdinand și regina Maria, alături de episcopul Dunării de Jos de atunci, Pimen Georgescu, viitorul mitropolit al Moldovei. Construcția a durat până în anul 1917.
Cu o lungimea exterioară de 37 de metri și înălțimea de 42,5 metri, catedrala a fost realizată după planurile arhitecților Petre Antonescu și Ștefan Burcuș. Construcţia se detaşează în planul arhitectural gălăţean, fiind concepută în stil muntenesc, cu o singură cupolă, fără abside laterale.
După prăbuşirea turlei centrale la cutremurul din 1940, în anul următor a început restaurarea catedralei după un proiect al arhitectului Stavru Cosifide si al inginerului E. Satâru, iar executarea lucrărilor a fost coordonată de arhitectul Eugen Chefeneux. Pictura a fost refăcută de Niculina Dona. Biserica a fost resfințită la 7 iulie 1957.
O nouă restaurare a devenit necesară în urma cutremurul din 1977, dar mai ales după ridicarea pânzei freatice în zonă. Lucrările au constat în consolidarea clădirii, dar şi restaurarea picturii.
Catedrala a fost resfințită în anul 2006, la împlinirea a o sută de ani de la punerea pietrei de temelie și la zece ani de la aducerea, pentru prima oară în România, a moaștelor Sfântului Apostol Andrei.
