Fortăreaţa Antonia, locul condamnării la moarte a Mântuitorului

După unele tradiţii, acesta este locul pretoriului, adică al tribunalului roman care L-a condamnat pe Iisus şi unde I s-a pus crucea pe umeri.

Între anii 37-35 î.Hr., în locul Turnului lui Hananeel, Irod cel Mare a construit o fortăreaţă impunătoare pe care a folosit-o şi ca palat rezidenţial şi pe care a numit-o Antonia în cinstea prietenului său de la Roma, triumvirul Marc Antoniu.

Cea mai amănunţită descriere a fortăreţei Antonia o face istoricul Iosif Flaviu în lucrarea „Războiul iudaic”: În exterior avea aspect de fortăreaţă, era înconjurată de un şanţ de apărare, dar în interior era un adevărat palat regal cu apartamente, curţi interioare, băi, spaţii rezervate trupelor. La fiecare colţ era câte un turn, cel din colţul sud-estic fiind cel mai înalt. Din vârful acestui turn se putea supraveghea toată aria templului. Mai multe scări făceau legătura cu templul.

O cohortă romană staţiona permanent în fortăreaţă. Când se ivea o dezordine la templu, soldaţii romani coborau de îndată şi restabileau liniştea. Asemenea dezordini se întâmplau des cu ocazia marilor sărbători, în special de sărbătoarea Paştelui, sărbătoare ce amintea de eliberarea de sub stăpânirea egipteană.

După ce Arhelau, care urmase la tron tatălui său, Irod, a fost depus şi exilat de către August, fortăreaţa a fost ocupată de garnizoana romană. Când procuratorii romani, care îşi aveau locuinţa obişnuită la Cezareea Maritimă, coborau la Ierusalim, de regulă, preferau palatul lui Irod de lângă actuala Citadelă, care, fiind mai departe de cartierele populare, era mai tihnit. Însă se poate presupune că în momentele de tensiune mai mare, cum erau zilele de sărbătoare ale evreilor, se deplasau la fortăreaţa Antonia, locul ideal de supraveghere a esplanadei înţesate de lume.

După o tradiţie târzie din timpul cruciaţilor, Drumul Crucii (Via Dolorosa) începe de la fortăreaţa Antonia.

De Fortăreaţa Antonia este legat un episod din viaţa Sfântului Pavel, relatat în Faptele Apostolilor, capitolele 21-23. La întoarcerea din a treia călătorie misionară, în anul 58, Sfântul Apostol Pavel a însoţit la templu patru iudeo-creştini care trebuiau să facă o ceremonie de încheiere a unei juruinţe, când s-a văzut înconjurat de iudei fanatici care îl acuzau că ar fi profanat templul. Ar fi fost linşat dacă tribunul Lisia nu ar fi intervenit la timp scoţându-l din mijlocul acuzatorilor şi ducându-l în fortăreaţa Antonia. De aici Sfântul Pavel este trimis noaptea, sub escortă, procuratorului Felix la Cezareea, unde a rămas în temniţă timp de doi ani. Făcând apel la tribunalul cezarului, Sfântul Pavel a fost expediat la Roma.

Fortăreaţa a fost centrul luptelor sporadice între soldaţii romani şi secta fanatică a zeloţilor în anul 66. Iosif Flaviu ne informează că soldaţii lui Titus au cucerit-o şi au distrus-o până în temelii în timp de 7 zile. Astfel a dispărut pentru totdeauna. Împăratul Adrian a construit poarta orientală a oraşului pe locul fostei fortăreţe, după care a ridicat un arc de triumf cu trei arcade, renumitul Arc Ecce Homo de pe Calea Crucii – Via Dolorosa.

Astăzi, pe locul unde se înălța altădată mândră Fortăreața Antonia se află o şcoală musulmană construită în vremea turcilor.

(Foto) Fortăreața Antonia – Locul condamnării la moarte a Mântuitorului Hristos

De la același autor

Ultimele din categorie