În partea de miazăzi a bisericii se înalţă turnul cu ceas (1725). În afară de pridvorul exterior, adăugat mai târziu, biserica are alte două pridvoare interioare.

În lateralele katholikonului se află Paraclisul Sfântului Nicolae şi respectiv Paraclisul Sfinţilor Arhangheli în care se păstrează Sfintele Moaşte.

În peretele de apus al pridvorului, în nişte abside mici se află mormintele ctitorilor (la miazăzi) şi ale Sfinţilor Petru şi Onufrie (la miazănoapte) ale căror trupuri, potrivit tradiţiei, au fost luate de oamenii Patriarhului Vekkos, cugetătorul de cele latineşti.

Uşile de la intrarea în biserică datează din 1597. Biserica propriu zisă, în comparaţie cu pridvoarele, este mult mai luminoasă.

Din vechea biserică se păstrează numai mozaicul de marmură din pardoseală (secolele X-XI). Picturile murale sunt de pe la mijlocul secolului al XVI-lea şi aparţin Şcolii lui Teofan de Creta. De o mare valoare este şi catapeteasma.