Reflecții

Dor de Împărtășire

În tinda mea cu umbre dulci, Stăpâne,/ Atâtea seri la rând ai poposit./ La masa albă m-ai blagoslovit,/ Atins-ai vinul și ai frânt din pâine./ Atâtea seri la rând s-au irosit,/ Căci n-au văzut privirile-mi păgâne/ Că Trupul Sfânt Ți l-ai ascuns în grâne,/ Și Sângele cu vin l-ai îndulcit.

Cu cutremur, cu dragoste și cu sfială mă apropii acum de Tainele Tale cele nemuritoare și dumnezeiești, Iubitorule de oameni. Pomenește-mă, Doamne, când vei veni întru Împărăția Ta!

Foc și lumină primi-voi în inima mea și nu sunt vrednică, Stăpâne, să intri sub acoperământul sufletului meu. Ci, de vreme ce Tu, ca un iubitor de oameni, vrei să locuiești întru mine, îndrăznind, mă apropii. Intră și luminează cugetul meu cel întunecat, căci Tu ai spus: „Cel ce mănâncă Trupul Meu și bea Sângele Meu întru Mine rămâne și Eu întru dânsul”.

Sfințește-mi sufletul și trupul, mintea și inima, înnoiește-mă tot, iar sfințenia Ta fă-o neștearsă de la mine. Și știu, Doamne, că mila Ta mă va urma în toate zilele vieții mele.

Tu ești, Doamne, bucuria cea mai presus de toată bucuria

Facă-se darul Tău peste mine, Dumnezeule, ca un foc care să ardă gândurile mele cele întinate. Că Tu ești, Doamne, lumina cea mai presus de toată lumina, bucuria cea mai presus de toată bucuria, odihna cea mai presus de toată odihna, viața cea adevărată și mântuirea care dăinuiește în vecii vecilor.

***

În tinda mea cu umbre dulci, Stăpâne,

Atâtea seri la rând ai poposit.

La masa albă m-ai blagoslovit,

Atins-ai vinul și ai frânt din pâine.

Atâtea seri la rând s-au irosit,

Căci n-au văzut privirile-mi păgâne

Că Trupul Sfânt Ți l-ai ascuns în grâne,

Și Sângele cu vin l-ai îndulcit.

Și azi, ca-n alte seri, în tind-ai stat,

Ca să Te vadă ochii mei, sărmanii,

Paharul plin l-ai binecuvântat,