Sfântul Amfilohie și Sfântul Iov sunt cei doi mari sfinți ai Lavrei Poceaev, cea mai mare mănăstire de călugări din Ucraina. Moaștele lor întregi stau mărturie în racle, în biserica situată sub Catedrala Adormirii Maicii Domnului. Întreaga viață a Sfântului Amfilohie a fost o jertfire de sine adusă lui Dumnezeu și aproapelui în numele dragostei, fiindcă dragostea este principalul rod al vieții creștinului și scopul vieții monahale. Și după moarte el se arăta grabnic tămăduitor, mângâindu-i și cercetându-i pe cei aflați în primejdii.

Sfântul Amfilohie s-a născut la data de 27 noiembrie 1897, în satul Ilovița Mică din regiunea Sumscina, în familia lui Varnava Golovatiuc. La botez a primit numele Iacov, în cinstea mucenicului Iacov Persul. În acest sat și-a petrecut Iacov copilăria, primind, împreună cu cei nouă frați ai săi, o educație creștină.

Tatăl său practica mai multe meserii, dar era cunoscut mai ales pentru tratarea luxațiilor. Micuțul Iacov obișnuia să-și ajute tatăl în cazurile în care era nevoie de îndreptarea oaselor. Râvna pentru rugăciune și biserică a moștenit-o Iacov de la mama sa, care era o femeie smerită, cu frică de Dumnezeu.

În anul 1912, la vârsta de 15 ani, Iacov Golovatiuc a fost înrolat în armata țarului. Luptă în Primul Război Mondial, fiind trimis apoi ca infirmier într-o unitate sanitară din Siberia. În anul 1919 se întoarce în satul natal unde va ajuta pe cei bolnavi care-i cereau ajutorul. Chiar dacă Iacov a avut posibilitatea să se căsătorească, și-a ascultat glasul inimii, și în 1925 a ales calea mântuirii prin monahism. Va merge la Lavra Poceaev, unde, ca frate, își va îndeplini cu bucurie toate ascultările. La 8 iulie 1932, cu binecuvâtarea episcopului său, fratele Iacov este tuns în monahism cu numele Iosif. După un an va fi hirotonit ierodiacon, iar în anul 1936 a fost hirotonit ieromonah. Părintele Iosif a absolvit, între timp, cursul complet al Școlii Teologice din Lavra Poceaev. Mai târziu, după primirea Schimei Mari, noul său nume a fost Amfilohie.

În anii următori, părintele Amfilohie va urma mai multe ascultări dintre care amintim: ajutor iconom, ajutor la paza Urmei Maicii Domnului, pomicultor al livezii din Lavră, ajutor la pangar, cântăreț la strană. La 6 aprilie 1957 a fost numit duhovnic al închinătorilor care veneau în Lavră.

Pe lângă toate aceste ascultări în Lavra, părintele Amfilohie îi vindeca pe cei bolnavi, făcându-se cunoscut mai ales prin tratarea luxațiilor. Foarte mulți bolnavi erau aduși la părintele. Închinându-și viața slujirii lui Dumnezeu și aproapelui, părintele Amfilohie a păzit credința puternică și dragostea vie, primind de la Dumnezeu darul cunoașterii cu duhul și al facerii de minuni. Dumnezeu îi descoperea părintelui, potrivit spuselor sale, „cine este cel ce va veni la mine, de ce este el bolnav și cât mai are de trăit”. Părintele tămăduia pe cei bolnavi, izgonea demoni, celor surzi la dăruia auzul, celor orbi vederea, celor suferinzi mângâiere.

Aproape toți locuitorii Poceaevului, în diferite momente ale vieții lor – în copilărie, tinerețe sau bătrânețe – au apelat la ajutorul rugăciunilor părintelui Amfilohie. Petrecând ziua întreagă cu oamenii și în ascultări, părintele se ruga mai mult noaptea. El însuși spunea: „Ziua este pentru ascultare, noaptea pentru rugăciune”.

Părintele Amfilohie a iubit smerenia și, fugind de tulburările lumii, stăruia cu orice preț să-și ascundă faptele cele bune.

În toamna anului 1962, a fost arestat de către comuniști, închizându-l într-un spital de psihiatrie. A fost eliberat datorită Svetlanei Alilueva, fiica lui Stalin, pe care o vindecase de o boală psihică. După aceasta, părintele Amfilohie s-a stabilit la o rudă din satul său natal. Oamenii continuând și aici să vină la el pentru a dobândi tămăduire. Acestora de multe ori le spunea despre sine: „Voi credeți că eu sunt sfânt? Eu sunt om păcătos! Iar vindecările voi le-ați primit pentru credința voastră”.

Din anul 1965, părintele Amfilohie s-a mutat la o nepoată de-a sa, care locuia tot în satul natal. În curtea acesteia, părintele a ridicat un mic paraclis înaintea căruia făcea rugăciuni și sfințea apă. Lângă acesta a pus o masă lungă pentru pelerini, căci pe toți cei ce-i calcau pragul, îi poftea să guste din binecuvâtata sa masă.

Sfântul Amfilohie a trăit 77 de ani. După mai multe tentative de omor asupra sa, a murit otrăvit prin mâncare pe 1 ianuarie 1971. Prin credință, dragoste și milostenia pe care a acordat-o celor aflați în necazuri, el a fost un exemplu viu de viețuire, câștigând dragoste și lăsând o amintire de neuitat în inimile oamenilor.

După moarte, corpul său s-a păstrat intact până la deshumarea ce a avut loc cu 30 de ani mai târziu. Pe data de 23 aprilie 2002, în Lavra Pecerska a avut loc o ședință a Sfântului Sinod, în care au fost analizate viața, faptele și minunile părințelul Amfilohie de la Poceaev (Golavatiuc). Decizia a fost că acesta să fie trecut în rândul sfinților, iar rămășițele sale pământești să fie cinstite ca sfinte moaște. Ziua prăznuirii Sfântului Amfilohie este pe data de 29 aprilie. Proclamarea oficială a avut loc pe data de 12 mai 2002. 

Cu ale lui sfinte rugăciuni, Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.