Mănăstirea Văratec

 

Situată într-o poiană de la poalele munților, în satul Văratec din comuna Agapia (județul Neamț), Mănăstirea Văratec este una dintre cele mai mari mănăstiri de maici din România, aici viețuind aproximativ 400 de monahii.

După tradiţie, întemeierea comunităţii monahale de la Văratec se datorează monahiei Olimpiada, care, ajutată de duhovnicul Iosif şi de mai multe monahii, cu binecuvântarea stareţului Paisie de la Neamţ şi a mitropolitului Gavriil Calimachi (1760-1786), a pus bazele unei mici sihăstrii, în jurul anilor 1781-1785.

Începuturile mănăstirii

Aşezământul a cunoscut o evoluţie foarte rapidă, datorată înmulţirii numărului maicilor, astfel încât după 1790, în documentele epocii comunitatea monahală apare sub denumirea de schit. În anul 1808, în locul bisericii de lemn, prea mică pentru obştea numeroasă, stareța Nazaria (1788-1814) a început construcția unei biserici de piatră, sfințită în 1812.

În timpul Revoluției din 1821, schitul a fost asediat și prădat de către otomani: odoarele au fost furate, iar călugărițele izgonite sau ucise; în acel an, maica Olimpiada s-a refugiat la Mănăstirea Secu.

Văratecul devine mănăstire de sine stătătoare în 1839, printr-un hrisov al domnitorului Mihai Sturza, datat 1839. Obştea mănăstirii număra atunci peste 600 de vieţuitoare, de provenienţă socială și geografică foarte diversă.

În prima jumătate a secolului al XIX-lea au fost ridicate zidurile de incintă, o trapeză de piatră, câteva chilii și turnul-clopotniță cu trei nivele, situat spre est, unde s-a amenajat prin 1840-1850 Paraclisul „Sfântul Nicolae”.

Veacul XX

Mănăstirea Văratec a fost afectată de un incendiu în noaptea de 10/11 iunie 1900, arzând atunci cea mai mare parte a chiliilor și acoperișul bisericii mari. După incendiu, s-a refăcut acoperișul bisericii doar cu două turle, turlele de lemn nefiind reconstruite. De asemenea, s-a construit actualul complex de clădiri din incinta mănăstirii, singurul corp păstrat în forma inițială fiind doar zidul înconjurător, ridicat în perioada 1808-1812. Paraclisul „Sfântul Nicolae” a fost refăcut între anii 1903-1909, fiind pictat de ieromonahul Eftimie Obrocea de la Mănăstirea Ciolanu.

În 1934, la îndemnul mitropolitului Pimen Georgescu al Moldovei, s-a înființat într-o clădire de pe latura sudică a incintei Atelierul „Regina Maria”, unde maicile au lucrat broderii bisericești, covoare și țesături naționale. Începând din 1960, în această clădire s-a amenajat o bogată colecție muzeală.

În anul 1935, în apropiere de absida răsăriteană a Bisericii „Adormirea Maicii Domnului”, a fost amplasată statuia în bronz a Saftei Brâncoveanu, realizată de sculptorul Ion Jalea.

Începând din anul 1962 s-au efectuat importante lucrări de consolidare, restaurare și renovare, atât la cele trei biserici, cât și la arhondaric și la alte clădiri ale mănăstirii.

Canonizarea şi aflarea moaştelor Cuviosului Iosif de la Văratec

În ședința din 5-7 martie 2008, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a luat hotărârea canonizării a nouă sfinţi din ţinutul Neamţului. Printre cei nouă sfinți canonizați s-a aflat și Cuviosul Iosif de la Văratec, a cărui zi de pomenire a fost aleasă data de 16 august. Proclamarea solemnă a canonizării celor nouă sfinți nemțeni a avut loc la 5 iunie 2008, la Mănăstirea Neamț în prezenţa Preafericitului Patriarh Daniel şi a mai multor ierarhi ai Bisericii noastre.

La cinci ani de la canonizare, moaştele Cuviosului Iosif au fost aflate în mormântul din biserica Mănăstirii Văratec. Cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Teofan, osemintele au fost deshumate luni, 12 august 2013, în prezenţa Preasfinţitului Ioachim Băcăuanul, a arhimandritului Nichifor Horia, exarhul administrativ al mănăstirilor din Arhiepiscopia Iaşilor, a arhimandritului Luca Diaconu, exarh al zonei Neamţ, a stavroforei Iosefina Giosanu, stareţa mănăstirii, a duhovnicilor Mănăstirii Văratec, precum şi a reprezentanţilor Complexului Muzeal Neamţ.

Slujitorii au spălat cu evlavie fiecare fragment din oseminte cu agheasmă mică, vin alb şi ulei de măsline, apoi au fost şterse cu prosoape curate de in şi bumbac şi aşezate într-o raclă nouă, din lemn de stejar.

Mănăstirea, astăzi

Începând din anul 2002, stareță a mănăstirii este maica stavroforă Iosefina Giosanu. Activitatea social-filantropică a mănăstirii este desfăşurată de maicile şi surorile tinere, prin îngrijirea şi supravegherea permanentă a celor peste 200 de călugăriţe care sunt bolnave, cu vârsta între 60-95 ani.

În anul 2007 s-au încheiat lucrările la brutăria mănăstirii, construită cu osârdia maicilor şi pusă sub ocrotirea Sfântului Ierarh Nicolae, renumită deja nu numai pentru pâinea sa curată şi sănătoasă, cât şi pentru delicioasele sale produse de panificaţie (plăcinte, brânzoaice, merdenele etc.).

Produsele tradiţionale specifice Mănăstirii Văratec sunt dulceţurile şi siropurile naturale, realizate după reţete tradiţionale şi conform unor metode cunoscute numai de măicuţe.

La 1 septembrie 2013, au fost începute lucrările de restaurare şi reconsolidare a Bisericii „Adormirea Maicii Domnului”. În prezent se lucrează la pictura bisericii şi la restaurarea iconostasului. Cea mai mare parte din vechea pictură nu a mai putut fi salvată.

Date de contact

Adresă: Sat Văratec, comuna Agapia, judeţul Neamţ, cod 617013

Telefon: (+4) 0233 244 616

Fax: (+4) 0233 245 175

E-mail: varatic@mmb.ro

Clipe de sfințenie la Mănăstirea Văratec (galerie FOTO)

Acasă la Sfântul Iosif de la Văratec (galerie FOTO)

Colecția de artă veche bisericească de la Văratec (galerie FOTO)

Osuarul de la Văratec, locul unde se află moaștele Sfântului Gheorghe Pelerinul (galerie FOTO)

De la același autor

Ultimele din categorie