Am văzut pe Maica Domnului plângând – pelerini pe drumul spre Înviere

La slujba de așezare în mormânt a Mântuitorului priveam spre ea, apoi lăsam ochii în pământ. Și greu îmi stăpâneam lacrimile. De durere. De rușine. De drag. Și de recunoștință. Ea mi-e Mamă! Mi-e cea mai bună Mamă! Dar cum așa? Cum poate ea să fie Mamă pentru prigonitorii Fiului său? Cum poate plânge alături de mine, alături de noi… pentru păcatele noastre, pentru îndreptare… cum poate simți drag de noi, cum ne iubește pe noi, cei ce nu știm a iubi?...

De câteva zile, plâng mai des. Aparent, pentru Mântuitorul. De fapt, pentru mine și pentru păcatele mele cele multe. Când s-a scos Crucea în mijlocul bisericii, am simțit că mi se sfarmă inima. De mila Lui… și mai ales de mila mea.

Iar dacă eu, membru activ printre păcătoșii care L-au răstignit, acum plâng – cum aș putea să-mi imaginez măcar o fărâmă din durerea Maicii Domnului?

La slujba de așezare în mormânt a Mântuitorului priveam spre ea, apoi lăsam ochii în pământ. Și greu îmi stăpâneam lacrimile. De durere. De rușine. De drag. Și de recunoștință. Ea mi-e Mamă! Mi-e cea mai bună Mamă! Dar cum așa? Cum poate ea să fie Mamă pentru prigonitorii Fiului său? Cum poate plânge alături de mine, alături de noi… pentru păcatele noastre, pentru îndreptare… cum poate simți drag de noi, cum ne iubește pe noi, cei ce nu știm a iubi?...

Suferința Maicii Domnului din aceste zile e de neînchipuit. „Vai, mie, dumnezeiescule Fiu! Vai, mie, Lumina lumii! Cum ai apus de la ochii mei, Mielul lui Dumnezeu?” Lacrimile ei n-au cum să ne lase indiferenți. Sunt lacrimi de Mamă! De durere cumplită – dar nu de deznădejde. „Nu sufăr a Te vedea răstignit fără greșeală. Însă grăbește de Te scoală, ca să văd și eu Învierea Ta cea din morți, cea de a treia zi!”

Maica Domnului știa că Hristos a fost pedepsit pentru mântuirea noastră și că prin rănile Lui noi toți vom primi vindecare. Știa și credea în Înviere! Cu toate acestea, nu avea cum să nu plângă și să nu se tânguie, nu avea cum să nu sufere, văzându-L spânzurat pe lemn pe Cel ce a spânzurat pământul pe ape!

Lacrimile Maicii Domnului mi-au ajuns astăzi în suflet – altfel decât de obicei. Și mă rog să pot să le păstrez acolo. Să nu le uit. Și să nu mai provoc altele. Cea în brațele căreia fugim atunci când vrem să plângem, astăzi plânge la picioarele Fiului său. Îl vede pus în mormânt. „Vai, mie, dumnezeiescule Fiu! Vai, mie, Lumina lumii!”…

Vai nouă, Mamă! Iartă-ne pentru durerile pe care ți le-am provocat! Îți mulțumim pentru durerile pe care ți le-ai asumat! Îți mulțumim pentru dragostea Fiului tău – care de pe Cruce ni te-a dat nouă Mamă! Îți mulțumim pentru că ne ești apărătoare și ocrotitoare nouă, celor ce zi de zi Îl răstignim pe Hristos!...

Vezi și: 

Citește și: 

De la același autor

Ultimele din categorie