De cele mai multe ori, am absentat de la deniile din Sfânta și Marea Luni. De cele mai multe ori, mi-a fost greu să-mi amintesc și să realizez că Sfânta și Marea Luni începe odată cu deniile din seara Duminicii de Florii.

De data aceasta, am participat la slujbă și mai că m-aș mândri – dacă n-ar exista motive care să mă smerească mai tare. Căci trebuie să recunosc că, inițial, până a-mi face ordine în gânduri, deja acceptasem pentru duminică seara o invitație la un alt eveniment. Și-abia apoi am conștientizat că pașii ar trebui să mă poarte spre un alt loc, un loc în care Hristos Însuși îmi făcuse o invitație. Așa că n-o să mă mândresc. În primul rând, ar fi păcat. Și-apoi, oricum n-am niciun merit pentru deschiderea ochilor. Am doar un mulțumesc încărcat de recunoștință. Și de teamă.

Cum ar putea să fie altfel? Cum, când m-am văzut zăcând în mijlocul bisericii, exact ca un smochin neroditor? Cum, când sufletul meu doarme, se lenevește și nu ia seama la Mirele Ce vine în miezul nopții? Cum, când îmbrăcăminte luminoasă nu am și nici nu am făcut până acum vreun efort spre a o dobândi?...

Au început Sfintele Patimi ale Domnului. Patimi… cu sens de Pătimiri! Au început Sfintele Pătimiri ale Domnului nostru Iisus Hristos – cauzate de multele și veșnicele noastre patimi. Patimi… cu sens de păcate.

Din prea multă dragoste, Fiul lui Dumnezeu începe drumul spre Răstignire. La nivel teoretic, Îi știm și-I plângem Sfintele Patimi. La nivel practic, continuăm să-L împungem, să-L biciuim, să-L scuipăm și să strigăm prin patimile noastre: „Ia-L! Ia-L! Răstigneşte-L!”… Iar El „toate va să le rabde, ca să mântuiască pe om”.

Cum? Cum vii Tu, Dumnezeule, și cum Te primesc eu? Unde-s roadele mele cele bune? Unde-Ți pot oferi eu loc în care să Te odihnești? Cu umilință cad la pământ și pentru câteva clipe îmi doresc doar să plâng și doar să fiu acolo, prezentă complet pe drumul Tău. Un drum plin de dragoste și de suferință, un drum al Crucii, un drum spre Înviere!

Nu mai vreau să am doar frunze și umbră pe care degeaba o fac pământului! Nu mai vreau, Doamne, să fiu smochin neroditor! Mi-e frică, Doamne, de relele mele pe care le iubesc, pe care le strâng la piept drept cele mai de preț comori! Mi-e frică, Doamne, că n-o să mă trezesc la timp și că n-o să mai am vreme să Te iubesc! Mi-e frică, Doamne, c-o să mă usuc sub povara mândriei, a tot felul de griji trecătoare, a negrijii de mântuire!

S-a încheiat Denia. Sfânta și Marea Luni continuă. E despre Tine – și îmi doresc să rămână așa. Apoi mă retrag în mine și Te uit. Preț de-o secundă, îmi amintesc din nou. Și iar mă pierd. Și iar Te pierd. Ieși în căutarea mea, Doamne! Ieși în căutarea noastră, Doamne! Căci și pentru noi ai venit! Lasă-ne să Te lăsăm să ne tămăduiești rănile! Învață-ne să facem voia Ta, învață-ne să plângem pentru păcatele noastre, învață-ne să nu mai fim smochini neroditori! Drept ești Tu, Doamne, dar și Mult Îndurat, îndură-Te de sufletele noastre!

Vezi și:

• Galerie FOTO: Slujba deniei în Sfânta și Marea Luni la Biserica Înălțarea Domnului - CUG

Citește și:

• Astăzi flori, mâine trădare – pelerini pe drumul spre Înviere
• Gândurile unui smochin neroditor – pelerini pe drumul spre Înviere
• Întrebări născute dintr-o îmbrățișare – pelerini pe drumul spre Înviere​
• La braț cu Iuda sau la picioarele Mântuitorului – pelerini pe drumul spre Înviere
• Invitați la Cina cea de Taină – pelerini pe drumul spre Înviere
• Stăpânul ne spală picioarele, ne rabdă și Se lasă batjocorit – pelerini pe drumul spre Înviere​
• Și eu L-am răstignit pe Hristos – pelerini pe drumul spre Înviere
• Am văzut pe Maica Domnului plângând – pelerini pe drumul spre Înviere​
• Răsărind El iar, lumea va bucura – pelerini pe drumul spre Înviere​
• Cu un pas mai aproape de Bucurie – pelerini pe drumul spre Înviere
• Am fost pelerini pe drumul spre Înviere – Hristos a Înviat!​