Scuipări, loviri, palme, insulte, batjocură. Coroană de spini, haină de porfiră, trestie, burete, oţet. Piroane. Suliţă. Cruce şi moarte.

Pe toate Le-a primit pentru noi și pentru mântuirea noastră. Ispitit în numeroase rânduri să-Și arate puterea și să coboare de pe Cruce, El a rămas acolo, ținând într-o îmbrățișare lumea întreagă. Cum să-i îmbrățișezi pe cei ce-ți fac rău? Cum să-ți duci sacrificiul până la capăt, când vezi că aproape nimeni nu te înțelege, nu te iubește, nu te mângâie?...

Sunt întrebări de om… Răzvrătiri de om. Nebun om – care nu înțelege că nu-i cu nimic diferit față de ceilalți oameni care au strigat: „Ia-L, ia-L, răstignește-L!”. Într-un veșnic astăzi, Denia celor 12 Evanghelii se tot repetă. E cutremurătoare conștientizarea – și e un minim de conștientizare doar pentru că, lumește vorbind, Sfintele Evanghelii sunt adunate și citite în buchet, într-un timp relativ scurt. Una după alta, ele ne poartă într-un pelerinaj pe calea Pătimirilor Mântuitorului, până la așezarea Lui în mormânt. Drumul Crucii, Răstignirea și Moartea cea de viață dătătoare, trădările, renunțările, umilințele, râsul și vorba deșartă, iubirea deplină, Jertfa – toate-s acolo. Toate-s aici.

Când vezi Sfânta Cruce mișcându-se în Altar, când privești spre părintele care aduce Crucea pe umăr, până în mijlocul bisericii, când te uiți la Mântuitorul atât de de-aproape – atât de batjocorit și atât de prezent în lucrarea ce-o are de împlinit – ochii ți se umplu de lacrimi, picioarele se înmoaie, inima se sfarmă în bucăți: Ce Ți-am făcut, Doamne? Cum am putut să trădez Sânge Nevinovat?

Cum poți Tu să desăvârșești iubirea, cum poți să Te gândești în continuare la mângâierea și la mântuirea noastră? Ei Te-au răstignit atunci. Și-aș vrea să-i judec. Cum au putut?! Însă mă uit la mine și mă rușinez. Eu Te răstignesc neîncetat. Prin toate gândurile și faptele mele urâte, prin toate vorbele aruncate-n deșert, prin toată mizeria și micimea sufletească, eu Te răstignesc!

Eu îți aduc scuipări, loviri, palme, insulte, batjocură. Coroană de spini, haină de porfiră, trestie, burete, oţet. Piroane. Suliţă. Cruce şi moarte. Cum să-i acuz pe alții, când eu pe toate cele bune le știu – și veșnic le prefer pe cele rele?

Ce Ți-am făcut, Doamne? Iartă-mă, Doamne! Scoate din iad sufletul meu, răscumpără-Mă, Stăpâne! Răstignește-mi păcatele și spală-mi haina cea întunecată! Trezește-mă, Doamne, din mocirla în care pretind că mă simt bine.

Doamne, eu Te-am răstignit și Tu ai murit pentru mine! Iartă-mă, Doamne! Îți mulțumesc, Doamne! Primește-mi pocăința, precum oarecând pe Petru cel ce s-a lepădat, L-ai primit în brațele Tale și L-ai iertat! Scapă-mă din mâinile celor ce vor sufletul meu și arată-mi calea pe drumul spre Înviere! Ajută-mă să înțeleg și să mă bucur de viața ce numai alături de Tine este, cu adevărat, Viață!

Citește și: 

• Astăzi flori, mâine trădare – pelerini pe drumul spre Înviere
• Gândurile unui smochin neroditor – pelerini pe drumul spre Înviere
• Întrebări născute dintr-o îmbrățișare – pelerini pe drumul spre Înviere​
• La braț cu Iuda sau la picioarele Mântuitorului – pelerini pe drumul spre Înviere
• Invitați la Cina cea de Taină – pelerini pe drumul spre Înviere
• Stăpânul ne spală picioarele, ne rabdă și Se lasă batjocorit – pelerini pe drumul spre Înviere​
• Și eu L-am răstignit pe Hristos – pelerini pe drumul spre Înviere
• Am văzut pe Maica Domnului plângând – pelerini pe drumul spre Înviere​
• Răsărind El iar, lumea va bucura – pelerini pe drumul spre Înviere​
• Cu un pas mai aproape de Bucurie – pelerini pe drumul spre Înviere
• Am fost pelerini pe drumul spre Înviere – Hristos a Înviat!​