Ap. I Tesaloniceni 2, 20; 3, 1-8

 

Fraţilor, voi sunteţi mărirea şi bucuria noastră. De aceea, nemaiputând răbda, noi am hotărât să rămânem singuri la Atena. Şi am trimis pe Timotei, fratele nostru şi slujitorul lui Dumnezeu şi împreună-lucrător cu noi la Evanghelia lui Hristos, ca să vă întărească şi să vă îndemne în credinţa voastră, ca nimeni să nu se clatine în aceste necazuri, de vreme ce singuri ştiţi că spre aceasta suntem puşi. Pentru că, şi atunci când eram la voi, v-am spus de mai înainte că vom avea de suferit necazuri, precum s-a şi întâmplat şi ştiţi preabine. Pentru aceea, şi eu, fiind nerăbdător, am trimis ca să cunosc credinţa voastră, ca nu cumva să vă fi ispitit ispititorul şi în zadar să ne fie osteneala. Acum, însă, venind Timotei de la voi la noi şi dându-ne veste bună despre credinţa şi dragostea voastră şi că aveţi bună amintire de noi totdeauna, dorind să ne vedeţi, la fel şi noi pe voi, de aceea, fraţilor, ne-am simţit mângâiaţi întru voi, prin credinţa voastră, în toată nevoia şi strâmtorarea noastră; căci acum noi suntem vii, dacă voi staţi neclintiţi întru Domnul.