Ap. I Tesaloniceni 2, 20; 3, 1-8

Fraților, voi sunteți mărirea și bucuria noastră. De aceea, nemaiputând răbda, noi am hotărât să rămânem singuri la Atena. Și am trimis pe Timotei, fratele nostru și slujitorul lui Dumnezeu și împreună-lucrător cu noi la Evanghelia lui Hristos, ca să vă întărească și să vă îndemne în credința voastră, ca nimeni să nu se clatine în aceste necazuri, de vreme ce singuri știți că spre aceasta suntem puși. Pentru că, și atunci când eram la voi, v-am spus de mai înainte că vom avea de suferit necazuri, precum s-a și întâmplat și știți preabine. Pentru aceea, și eu, fiind nerăbdător, am trimis ca să cunosc credința voastră, ca nu cumva să vă fi ispitit ispititorul și în zadar să ne fie osteneala. Acum, însă, venind Timotei de la voi la noi și dându-ne veste bună despre credința și dragostea voastră și că aveți bună amintire de noi totdeauna, dorind să ne vedeți, la fel și noi pe voi, de aceea, fraților, ne-am simțit mângâiați întru voi, prin credința voastră, în toată nevoia și strâmtorarea noastră; căci acum noi suntem vii, dacă voi stați neclintiți întru Domnul.