Ap. I Timotei 1, 18-20; 2, 8-15
Fiule Timotei, această poruncă îți încredințez ție, ca, potrivit prorociilor făcute mai înainte asupra ta, să te lupți lupta cea bună, după cuvântul lor, având credință și cuget bun, pe care unii, lepădându-le, au căzut din credință; dintre aceștia sunt Imeneu și Alexandru, pe care i-am dat satanei, ca să se învețe să nu hulească. Vreau deci ca bărbații să se roage în tot locul, ridicând mâini sfinte, fără mânie și fără șovăire. Asemenea și femeile, în îmbrăcăminte cuviincioasă, făcându-și lor podoabă din sfială și din cumințenie, nu din păr împletit și din aur, sau din mărgăritare, sau din veșminte de mult preț, ci din fapte bune, precum se cuvine unor femei temătoare de Dumnezeu. Femeia să se învețe în liniște, cu toată ascultarea. Nu îngădui femeii nici să învețe pe altul, nici să stăpânească pe bărbat, ci să stea liniștită. Căci Adam a fost zidit întâi, apoi Eva. Și nu Adam a fost amăgit, ci femeia, amăgită fiind, s-a făcut călcătoare de poruncă. Dar ea se va mântui prin naștere de fii, dacă va stărui, cu înțelepciune, în credință, în iubire și în sfințenie.