„Copii, ascultaţi pe părinţii voştri în Domnul...”, adică după voia Domnului. Dumnezeu, spune, a dat această poruncă. Ce spune dacă părinţii cer lucruri absurde, nebuneşti? Desigur, niciodată un tată nu va cere lucruri ciudate, chiar dacă el este ciudat. Dar aşa îl apără Apostolul pe copil spunând „în Domnul", înţelegând: „să-ţi asculţi părinţii când nu-ţi cer să faci ceva împotriva lui Dumnezeu”. Adică, dacă un părinte este idolatru, închinător la idoli sau eretic, copilul nu trebuie să-l asculte şi să fie ca el, pentru că ar însemna că se împotriveşte voii Domnului (...).

Şi bagă de seamă că a pus o temelie minunată drumului nostru spre virtute, anume cinstirea părinţilor. Foarte firesc. Mai întâi a interzis lucrurile păcătoase şi apoi, voind să ne aducă la virtuţi, primul lucru pe care Apostolul Pavel l-a făcut a fost să ne poruncească să ne cinstim părinţii, pentru că ei înaintea tuturor şi imediat după Dumnezeu sunt cei ce ne-au dat viaţă, încât este firesc ca ei să fie primii care să se bucure de toate lucrurile noastre bune, şi pe urmă ceilalţi oameni. Dacă cineva nu are respect pentru părinţi, niciodată nu va fi îngăduitor şi tolerant cu ceilalţi. (Comentariu la Epistola către Efeseni, Omilia XXI)

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Părinții și educarea copiilor, traducere de Ieromonah Benedict Aghioritul, Editura Agapis, București, 2007, pp. 9-10)

Fiule, să asculţi de părinţii care te-au născut. Pentru cele pe care ţi le-au oferit, cu nimic nu-i poţi răsplăti, nici să-i naşti, nici să trudeşti pentru ei, cum au făcut aceştia pentru tine. Şi când tatăl tău îl ceartă pe vreun frate de-al tău, tu trebuie să fii de partea tatălui.

Nu te mândri, fiule, cu tatăl tău cel bun şi virtuos. Bunătatea tatălui tău te va osândi pe tine, dacă te vei dovedi urmaş nevrednic. Mare lucru este să-ţi sprijini viaţa, dar şi mântuirea, pe lupta ta şi nu pe a altora. În viaţa de aici puţini sunt aceia care ne vor sprijini, iar în viaţa de dincolo nici unul. Cinstirile şi laudele de care se bucură părinţii noştri sunt şi ale noastre doar dacă îi imităm; altfel, nu numai că nu ne folosesc la nimic, dar se vor face şi pricină pentru care vom fi mai aspru pedepsiţi.

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Problemele Vieții, traducere de Cristian Spătărelu și Daniela Filioreanu, Editura Egumenița, pp. 126-127)

Vezi și: Sunt momente când ne putem împotrivi și părinților

Până când suntem datori a asculta de părinţii noştri?