Poezii

Un suflet de ghiocel
Înălțarea
La ce e bună tăcerea monahilor?
Doamne, te rog, dă-mi un copil!
In memoriam: Vlădica Pimen, arhiepiscopul nepereche al Bucovinei

Satele...

Și-așa, un dor de simplitate te cuprinde... Când și cerul parcă e îmbătrânit... Doar vorba spune – Omenia nu se vinde! Și amintiți-mi – Veșnicia unde s-a născut?

Rugăciunea mamei pentru copilașii ei

Copilași din toată lumea, știți voi cum se roagă mama Pentru voi în orice seară? Nu știți? Sigur! N-ați luat seama. Când cu ochii plini de lacrimi, la icoana Maicii Sfinte, Își rostește-n blânde șoapte rugăciunea ei fierbinte.

Pentru blândeţea și răbdarea cea nespusă a Domnului

De răbdarea Ta cea multă Blândul meu Mântuitor Toate s-au mișcat în lume Și în ceruri cu fior.

„Însemnatu-s-a peste noi lumina feţei Tale, Doamne”

... în plămânii ce-mi umplu cu Tine, din mireasma Icoanei de sute de ani!

O, Soare al Dreptăţii, ridică viața mea!

Tu, Cel născut, cu trupul, Ca om, la Betleem, Călăuzeşte-mi pașii Spre veşnicul Eden!

De unde știe Moș Crăciun

Îngerii se uită-n casă, Văd și spun, iar Moșul are Colo-n Cer, la el în tindă, Pe genunchi o carte mare.

Legănat de-un colind, lin și iarăși lin

Doamne, de Te-am primi să Te naşti la noi în colind, Ne-am bucura de gânguritul Tău, Iar Copila gingaşă, ar sta cu noi la masă, La noi în colind!

Frați de Lumină (colind)

Să-L aflu în tine, născut, pe Iisus e cea mai frumoasă colindă.

Mamă, chipul tău să fie luminat de bucurie!

Dumnezeu să-ți dăruiască, scumpă mamă, mângâiere, mâna Lui să-ți șteargă ochii de-orice lacrimi de durere. Să-ți văd chipul totdeauna luminat de bucurie, cea mai fericită mamă, Doamne, mama mea să fie!

În postul Sfântului Crăciun

În Postul Sfântului Crăciun, Voi știți ce-aș vrea să vă propun? Un dram de omenie-n plus, Că-i postul Pruncului Iisus!

Pagini