Poezii

Spre cer
„Vei trăi și vei vedea ce însemnătate mare a avut măicuța ta”
La Domnul se cere suflet curat, după cum l-ai căpătat
Podoaba faptelor bune
Cugetări

Atunci voi învia

Lumina Sfintei Învieri N-o văd în mine nicăieri, Doar întuneric și păcat, Culeg acum ce-am semănat! Hristoase, sunt și eu al Tău, Chiar dacă-s păcătos și rău.

Înălțarea

Te-ai Înălțat la ceruri, Iisuse, Dar vei veni cu slavă iar la noi, Înconjurat de-apostoli, sfinți și îngeri, Când fi-va Judecata de Apoi!

Un suflet de ghiocel

Monahul ascunde-n el Un suflet de ghiocel.

Atât de albă-i primăvara mea!

A nins în noapte peste pomii goi Și i-a-nvelit în borangic ușor. A prins o boare, caldă ca un dor, S-adie rar miresmele din Raiu.

Primăvara Domnului

Îmi pasă, că pășesc cu drag la Liturghie, Dar câte gânduri îmi rămân acolo dintr-o mie?

Povață pentru Mihail

Mihail de te numești, Astfel și tu să trăiești, Ca să n-ai nume creștin Doar așa, în buletin...

Încredințarea lui Toma

De vreme ce noi, românii, acum, în mileniul trei, Am plecat în tot pământul ca urmaşi ai lui Andrei, Să purtăm facla-nvierii peste tot, în lung şi-n lat, Să spunem la toată lumea că Hristos a înviat!

Maria Brâncoveanu

Lacrimi cât au fost decapitaţi N-a vărsat un licăr dintre ele Să-i ajungă până la Carpaţi Să le ţină de lumânărele.

Poezie la înmormântarea părintelui Ioanichie Bălan

Plângeți voi, pâraielor, în suspin de ape, Căci doar voi mi-ați mai rămas, prieteni de aproape.

Chipul Încoronatului

Din darurile magilor, doar boabele roșii de smirnă Ne-au rămas alinare privind ne-mpăcați chipul Încoronatului Cu spinii adunați din generații pe fruntea-I fără vină...

Pagini