Prin boli şi prin lucruri dureroase în general, Dumnezeu îşi revarsă darurile asupra noastră ca un Părinte, deoarece El caută mijloace de a ne împărtăşi sfinţenia Sa: Căci care este fiul pe care tatăl său nu-l pedepseşte? Iar dacă sunteţi fără de certare, de care toţi au parte, atunci sunteţi fii nelegitimi şi nu fii adevăraţi (Evrei 12, 7-8). Oh, ori de câte ori suferim, atunci este evident faptul că suntem fii ai lui Dumnezeu. Şi cine n-ar dori să fie fiu al lui Dumnezeu? Aşadar, dacă vrei să fii adevărat fiu al lui Dumnezeu, îndură necazurile şi încercările trimise de Dumnezeu cu mulţumire, credinţă şi nădejde.

Chiar încercările ce ne vin din partea oamenilor ne sunt cu adevărat trimise de Dumnezeu pentru a dobândi toleranţa, înfrânarea, compasiunea şi răbdarea, deoarece toate acestea sunt trăsături dumnezeieşti, precum Domnul ne spune: El face să răsară soarele şi peste cei răi şi peste cei buni şi trimite ploaie şi celor drepţi şi peste cei nedrepţi (Mt. 5, 45). Din acest motiv noi trebuie să-i iubim pe toţi oamenii. Fie ca nici o urmă de ură sau de rău să nu mai existe în sufletele noastre, ca să putem fi numiţi fii ai lui Dumnezeu.

(Comori duhovniceşti din Sfântul Munte Athos – Culese din scrisorile şi omiliile Avvei Efrem, Editura Bunavestire, 2001, p. 21)