Vom dovedi din Scripturi și din mărturiile patristice că este necesar ca toți credincioșii și creștinii ortodocși, care nu sunt opriți de duhovnic, să se împărtășească des cu Trupul și Sângele Domnului nostru și că deasa împărtășire aduce mult folos sufletelor și trupurilor lor, iar amânarea, dimpotrivă, le aduce mare vătămare și chiar pieirea.

Sfântul Nicodim Aghioritul, tâlcuind canoanele 8 și 9 apostolice, insistă asupra poruncii pe care o dau acestea. Aceste canoane sunt foarte aspre și foarte dure, fiindcă ele îi despart de comuniunea bisericii și îi afurisesc pe cei care merg la Sfânta Liturghie și nu stau până la sfârșit, nici nu se împărtășesc. Și alte canoane, ale Sinoadelor, poruncesc același lucru, să fie adică toți pregătiți și vrednici să se împărtășească.

Când se împărtășește creștinul, ce minte își poate închipui darurile și harismele pe care le primește de la Dumnezeiasca Împărtășire? Și cum ar putea limba noastră cea slabă să le înfățișeze rând pe rând?

Celor care nu se împărtășesc des li se întâmplă toate cele potrivnice, fiindcă nu sunt pecetluiți cu Cinstitul Sânge al Domnului nostru, cum spune dumnezeiscul Grigorie Teologul.

Așadar, frații mei, dacă vom face cum ne poruncesc Sfinții Părinți și ne vom împărtăși des nu numai că vom avea ajutor și împreună-lucrător cu noi harul dumnezeisc în această viață vremelnică, ci și pe îngerii lui Dumnezeu îi vom avea ajutători și pe Însuși Stăpânul Îngerilor.

Acest Sânge stăpânesc este mântuirea sufletelor noastre, de el se bucură sufletul, cu el se împodobește, cu el se încălzește. Acest Sânge face mintea mai strălucitoare și decât focul, acest Sânge face sufletul mai frumos și decât aurul. Cei ce se împărtășesc cu acest Trup stau împreună cu îngerii și arhanghelii și cu puterile cele de sus, ca să se îmbrace cu acest veșmânt împărătesc și să aibă cu ei armele cele duhovnicești. Cei care se împărtășesc cu el Îl poartă în ei pe Însuși Împăratul.

Vezi câte harisme primești dacă te împărtășești des? Vezi cum deasa împărtășanie mintea o strălucește, cugetul îl luminează, toate puterile sufletului le curăță? Dacă vrei să-ți omori patimile trupului, vino des la Sfânta Împărtășanie și te vei bucura de toate acestea!

Fără deasa Împărtășanie, nu putem să ne eliberăm din patimi și să urcăm la înălțimea nepătimirii.

Și dacă nu ne împărtășim continuu (dacă ar fi cu putință chiar și în fiecare zi) cu cinstitul Trup și Sânge al Domnului, nu vom putea să scăpăm din cursele diavolului.

Mulți află singuri multe virtuți și consideră că se vor mântui numai cu împlinirea acestora, fără deasa Împărtășanie, lucru care este întru totul cu neputință, fiindcă aceștia nu vor să se supună voii lui Dumnezeu să se împărtășească des potrivit rânduielii bisericești la fiecare Liturghie sărbătorească la care participă.

Este un lucru cu neputință să nu iubească cineva pe Hristos, când se împărtășește cu Sfântul Lui Trup și Sânge și să nu fie iubit de Hristos.

Ce alt bine ai dorit, creștine, și nu l-ai primit de la deasa împărtășire? Îți place să sărbătorești în fiecare zi? Îți place să faci Paștile oricând voiești și să te bucuri cu bucurie negrăită în această viață chinuită și întristată? Aleargă neîncetat la Sfintele Taine și te împărtășește după cuvenita pregătire și te vei desfăta deplin de toate.

Voia lui Dumnezeu ... este ca noi creștinii să ne împărtășim neîncetat cu Trupul și cu Sângele Lui, încât prin deasa împărtășire să fim păziți și în viața aceasta de cursele și meșteșugirile diavolului și când va ieși sufletul nostru în ceasul morții, să zboare ca un porumbel cu toată libertatea, fără să fie împiedicat deloc de duhurile cele din văzduhuri.

O, minune! O, slavă, pe care le vor primi creștinii de la deasa Împărtășanie și în viața de acum și în cea viitoare.

Chiar dacă mărturisirea și satisfacerea dumnezeieștii dreptăți pot să ierte păcatele, totuși este necesară și dumnezeiasca Împărtășire la iertarea păcatelor, fiindcă la o rană purulentă, mai întâi îndepărtează cineva viermii pe care îi are, apoi taie părțile putrede și apoi pune alifia, ca să se vindece, fiindcă, dacă o lasă astfel, ajunge iarăși la starea dintâi. Așa este și cu păcatul. Mărturisirea lui scoate viermii pe care îi are, iar satisfacerea dumnezeieștii dreptăți prin faptele bune taie părțile putrede și apoi Dumnezeiasca Împărtășire devine ca o alifie și îl vindecă. Fiindcă dacă nu i se dă dumnezeiasca Împărtășire, iarăși ajunge nenorocitul păcătos la starea dintâi și se fac cele de pe urmă ale omului aceluia mai rele decât cele dintâi (Mt. 13, 45).

Eu stau și mă întreb dacă creștinii de astăzi mai pot să sărbătorească fie duminicile, fie alte sărbători ale anului duhovnicește, cu adevărată bucurie, dacă nu se împărtășesc des cu dumnezeiasca Împărtășanie, care este temeiul și pricina a toată sărbătoarea și prăznuirea. Așadar, în mod sigur, cei care nu se împărtășesc des sunt lipsiți (o, nenorocire!) de toate aceste bunătăți cerești și dumnezeiești, dar pe lângă aceasta, sunt și călcători ai poruncilor și ai hotărârilor stăpânești ale Domnului și ai canoanelor apostolice și ale sinoadelor și ale tuturor Sfinților Părinți. Sunt sub pedeapsa afurisaniei pe care au dat-o Sfinții Apostoli și Sinodul din Antiohia. Unii ca aceștia, prin amânarea Împărtășaniei, dau loc și îngăduință diavolului să îi arunce în felurite păcate și alte multe  ispite.

Ah, frații mei, dacă am vedea măcar odată cu ochii cei înțelegători ai sufletului nostru de ce înalte și ce mari bunătăți ne lipsim dacă nu ne împărtășim des, atunci da, am vrea să facem toți tot ceea ce ne stă în putință să ne pregătim și să ne împărtășim,  dacă ar fi chip și în fiecare zi. Dacă însă până acum am arătat mare nepăsare față de Sfânta Împărătșanie, de acum înainte, vă rog cu dragoste frățească, din inimă, să ne trezim din somnul greu al trândăviei, să ne punem toată râvna și grija pentru aceasta!

Extrase din Sfântul Nicodim Aghioritul Despre dumnezeiasca împărtășire, ignorata comoară