Ce au în comun florile de la baldachinul Sfinților Parascheva și Pantelimon și-un... genunchi umflat?

Reflecții

Ce au în comun florile de la baldachinul Sfinților Parascheva și Pantelimon și-un... genunchi umflat?

Accidentat, Ion Buștei a lucrat toată ziua de luni la împodobirea cu flori a baldachinului – iar Sfinții Parascheva și Pantelimon au arătat, ca întotdeauna, că veghează și răsplătesc, binecuvântează și iubesc.

– Să vedeți ce-am pățit! Când am ajuns duminică seara în Iași, nu știu ce-am făcut de-am călcat strâmb și mi-am accidentat genunchiul. S-a umflat ca o minge și mă durea destul de tare.

Am rămas uimită când am auzit ce-mi povestea Ion Buștei – capul familiei care, de 21 de ani, an de an, la fiecare Hram, se ocupă de împodobirea cu flori a baldachinului Sfintei Parascheva.

– Dar luni păreați bine!, i-am zis, încercând să-mi amintesc dacă l-am zărit măcar șchiopătând.

– Nu era timp să mă doară!, a răspuns, râzând.

Doamne, câtă putere ne dau sfinții! În grija de a ieși totul perfect, bărbatul acesta s-a mișcat luni continuu și, alături de membrii familiei, de floristul Nicu Marin și de întreaga echipă a lucrat cu motoarele turate. Iar rezultatele sunt, într-adevăr, fantastice!

Pentru Sfânta Parascheva și pentru Sfântul Pantelimon, jertfa a meritat. Veșmântul de flori în care a fost îmbrăcat baldachinul este un dar de suflet, pregătit, muncit, aranjat cu suflet.

După ce și-au văzut misiunea îndeplinită, oamenii buni și darnici s-au închinat Cuvioasei Parascheva, apoi s-au întors acasă, la București. Recunoscători că Sfânta le-a ajutat și în acest an. Emoționați la gândul că și Sfântul Pantelimon, Tămăduitor și Doctor fără de arginți – ale cărui moaște au ajuns abia miercuri seara la Iași – va poposi în locul pe care ei l-au pregătit cu atâta migală.

– Am făcut, totuși, destul de mult efort prin mers, apoi a fost și timpul în care am condus spre Capitală. Așa că umflătura nu trecea, din contra, iar durerea începea să se instaleze. Prietenul Nicu Marin mi-a zis să merg neapărat la spital. Și nu oriunde, ci la Spitalul Clinic de Ortopedie de la Foișorul de Foc.

Ascultam cu atenție și îngrijorare ce-mi povestea la telefon și, în momentul în care a spus „Foișorul de Foc”, a fost rândul meu să încep să râd – cu râsul cel mai vesel, plin de uimire și de aduceri aminte ale unor trăiri minunate.

– Știți ce mai este acolo?!

– Da!

A făcut o pauză, puțin neîncrezător. Și eu aș fi fost. Știind clar că nu am decât puține biserici din București pe care să le cunosc – care ar fi fost posibilitatea ca aceasta să fie fix una dintre ele?

– E Biserica Sfântului Pantelimon!, am zis. Și, nu doar atât! În fața bisericii, în registrul de sus, de-o parte și de alta sunt un mozaic cu Sfântul Pantelimon și un mozaic cu... Sfânta Parascheva!

Sfinții ocrotitori ai Hramului din 2024 de la Iași l-au așteptat pe Ion Buștei la București, să-l asigure că veghează și că ispitele nu sunt decât încercări din care putem ieși mai puternici. Tot ei i-au scos în cale cadre medicale minunate care au avut grijă de genunchiul său – aflat acum în proces de recuperare. Cam cât de frumos lucrează sfinții? Cam atât de frumos!

Știm asta, dar niciodată nu încetăm să ne minunăm. Iar pentru mine, poate, a fost un nou prilej de amintire și de mărturisire. În 2021, am avut o operație la ochi, în București – iar primul control de după intervenție a fost programat pe 27 iulie, de ziua Sfântului Pantelimon. Prin urmare, m-am interesat ce biserici închinate Sfântului există în Capitală și am decis să ajung la Foișorul de Foc. Eu știam, deci, că merg acasă la Sfântul Pantelimon, dar nici prin gând nu-mi trecea atunci c-o voi zări la loc de cinste – și nu doar într-o icoană, printre multe icoane – pe cea pe care mi-o luasem ocrotitoare la operație, pe Sfânta Parascheva!

Slavă Ție, Doamne, slavă Ție! Slavă Ție pentru sfinții Tăi pe care ni i-ai dăruit nouă, prieteni, ajutători și rugători pentru noi, păcătoșii!