Începătorul este o casetă goală; răspunderea se va cere de la stareţ.

Supunere nu înseamnă ca ucenicul să se supună numai la exterior, ci cu bucurie să supună cugetul lui la duhul stareţului său.

Cel care ţine la voia sa, leapădă voia lui Dumnezeu şi împiedică venirea harului dumnezeiesc.

Omul smerit primeşte iluminarea dumnezeiască deoarece nu are voie şi iubire de sine. Şi deoarece primeşte şi sfaturile cu smerenie, devine şi filosof.

Ca să se supună cineva faţă de altul, trebuie să o facă sau din evlavie, sau de frică. Supunerea din evlavie este duhovnicească, iar cea din frică este disciplină militară.

Dacă nu se va îndrepta fiecare dintre noi, ca să se înmulţească binele, cum să poată stăpâni binele în chip bun?

Nu vă siliţi în mod egoist pe voi înşivă mai presus de puterile voastre, căci vă veţi pricinui nelinişte. Hristos este Părinte iubitor şi nu tiran şi se bucură de nevoinţa noastră făcută cu mărime de suflet.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Părinţi Aghioriţi. Flori din Grădina Maicii Domnului, Editura Evanghelismos, 2004, pp. 170-171)