Așezată pe drumul ce face legătura între Kareia și Dafni, Chilia Profourni își are începuturile încă din vremea Sfântului Atanasie Athonitul, ctitorul mănăstirii Marea Lavră. Supranumele de „Profourni” provine, cel mai probabil, de la așezarea chiliei în apropierea unei brutării vechi din zonă.

Sfântul Atanasie Athonitul

După tradiție, aceasta este chilia unde a viețuit Sfântul Atanasie Athonitul înainte de a ridica Marea Lavră. Aici și-a câștigat existența prin caligrafie și a împărțit prisosul din ostenelile sale ca milostenie, ducând o viață de tainică nevoință. Faima vieții sale îmbunătățite a atras atenția nobilului Leon care, întorcându-se biruitor din luptă și trecând prin Sfântul Munte, l-a căutat cu multă dragoste și a sprijinit financiar mărirea bisericii Protaton la rugămintea părinților athoniți. Dorind însă să fugă de ispitele slavei deșarte și de cinstirea oamenilor, cuviosul s-a mutat pentru liniște mai în adâncul peninsulei, la Melana, acolo unde avea să ridice Marea Lavră.

Părintele Evghenie

În această celulă au supraviețuit mari figuri ale monahismului athonit. Unul dintre viețuitorii chiliei a fost părintele Evghenie (1884–1965). La începutul secolului al XX-lea (în jurul anului 1920), acesta a adunat în jurul său o obște cu bună rânduială. Aveau tipic mănăstiresc și citeau toate slujbele în biserică. Nu treceau nimic cu vederea. La ceasuri suna clopoțelul. Își lăsau treburile lor, se adunau în biserică. Se îndeletniceau cu lucrările agricole, în special cu măslinii, alunii, grădinăritul, dar aveau ca rucodelie și confecționarea fesurilor călugărești. Dintre ucenicii cuviosului Evghenie, s-a remarcat părintele Chiril Kotoumopoulos (1902–1986).

Ieromonahul Chiril

Născut în satul Pirgos din Rumelia de Răsărit, care astăzi aparține Bulgariei, a primit la Botez numele de Paraschevas. A venit în Sfântul Munte în 1920, după o întâlnire providențială cu starețul Evghenie. După intrarea în obște, făcea ascultare desăvârșită. Astfel, în anul următor a avut loc tunderea lui în monahism și a fost numit Chiril. Toată noaptea se ruga. Dormea numai două ceasuri. Postea foarte mult. Avea față de toți o purtare nobilă și plină de bunătate. Niciodată nu-l vedeai mâniindu-se atunci când era ocărât sau vorbit de rău. Era foarte smerit și, atunci când se iveau neînțelegeri, el era primul care punea metanie și spunea „Iertați”.

Curăția sa, virtutea și evlavia sa l-au determinat pe starețul său să-l facă diacon la data de 4 ianuarie 1953. A doua zi a avut loc hirotonia sa în preot la vârsta de 51 de ani, împotriva voinței sale. Ca preot era fără răutate, neprihănit, foarte evlavios.

Părintele Chiril a avut doi ucenici: monahii Pavel (1913–1989) și Evghenie (născut în 1935).

Astăzi, chilia pare că nu mai are strălucirea de altădată.