După ce ne facem formele de intrare, ieșim în stradă. Lume puțină. Astăzi a început Sărbătoarea Corturilor. Toată Țara este în repaus. Pe străzi atârnă steaguri albe. Circulația este extrem de redusă. Viața religioasă este însă destul de puternică.

Luăm o mașină și pornim spre Sfânta Cetate a Ierusalimului, cale de 50 km. Este ora 11. După 4 km de la aeroport ajungem în vechiul orășel Lida – astăzi Lod –, unde se află mormântul și biserica Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință. De aici încă 3 km pe șoseaua asfaltată spre sud, dăm de orașul Ramla (Ramlah). Apoi continuăm spre est, pe șoseaua care ne duce direct la Ierusalim.

Înaintăm pe o căldură de peste 30 de grade. Șoseaua este ornată pe margini cu eucalipți și chiparoși. De jur-împrejur se întinde o bogată câmpie agricolă. Recoltele deja sunt culese. Pe ogoarele arse de căldură și secetă se văd vite și turme de oi albe, iar din loc în loc mici ferme agricole. Desele culturi de banane și smochine, ca și livezile de portocali și lămâi, toate sunt irigate. Altfel nu ar putea rezista căldurilor excesive și celor opt luni de secetă totală din martie-noiembrie.

Țară Sfântă cu temelii de piatră și cu mireasmă multimilenară. Țară a profeților și protopărinților noștri. Țară a revelației divine și a marilor speranțe ale lumii. Leagăn al celor două Testamente, casă a păcii eterne, pământ binecuvântat, sfințit de pașii, de Cuvântul și Sângele Domnului nostru Iisus Hristos. Aici s-a săvârșit taina cea mare a mântuirii neamului omenesc. Aici S-a născut din Fecioară Hristos Mântuitorul. Pe acest pământ a învățat, a pătimit, a murit și a Înviat Domnul. Și tot aici ne-au răsărit nouă cei mai mari sfinți ai Bisericii creștine: Maica Domnului, Sfântul Ioan Botezătorul, Sfinții Apostoli și atâția cuvioși și mucenici. Pentru toate se cuvine slavă, cinste și închinăciune Ție, Doamne!

Străbatem ultimii 20 de kilometri. Drumul urcă în serpentină spre Ierusalim. Colinele muntoase sunt împădurite cu plantații de pini, arbuști și măslini. Totul este piatră încinsă de soare.

În fața noastră apare Ierusalimul, orașul Învierii lui Hristos. Orașul cel mai mult pomenit de toate limbile pământului. Intrăm în Sfânta Cetate cu inimile pline de bucurie, cântând în taină Tatăl Nostru.

Odinioară, pelerinii care veneau din toate țările creștine să se închine la Sfintele Locuri străbăteau pe jos și cu multă osteneală aceste drumuri și locuri sfințite de pașii lui Hristos. În atmosferă de profundă evlavie, de rugăciune, de post și cântări duhovnicești, poposeau din loc în loc, se închinau, aprindeau lumânări, aduceau laude lui Dumnezeu și își umpleau inimile de bucurii care nu te părăsesc toată viața.

Ierusalimul este în mare sărbătoare. Sosim la Căminul Românesc unde suntem așteptați de frați. Apoi intrăm în Sfânta Biserică și facem rugăciuni de mulțumire lui Dumnezeu că am ajuns cu bine în patria pământească a lui Hristos.

De pe terasă admirăm Sfânta Cetate, Biserica Sfântului Mormânt, Valea Ghetsimani și Muntele Măslinilor. Ierusalimul strălucește în lumina soarelui torid. Către seară, Muntele Eleon, de unde S-a înălțat Domnul la cer, pare un jertfelnic de foc, în razele misterioase ale amurgului. Ierusalimul – Orașul Păcii – se reculege în umbra înserării. Pe ulițe, tineri și bătrâni se duc la rugăciune în grupuri restrânse.

Este noapte. Coborâm. Prima noastră zi în Ierusalim, de Acoperământul Maicii Domnului, a luat sfârșit. Intrăm în biserică la slujba Vecerniei și Utreniei. După ce dăm laudă Domnului pentru ziua de astăzi, ne retragem la camere, luăm masa și ne pregătim de odihnă.

Ierusalimul răsună de cântece rituale până către ziuă. Târziu ațipim și noi, cu lumina învierii în inimi, în timp ce fiii Legii priveghează, cântă, se roagă și așteaptă un alt Mesia!

Cei mai numeroși pelerini la Ierusalim încep închinarea la Sfintele Locuri de la Biserica Sfântului Mormânt. Alții încep în ordine cronologică, de la Betleem, Galileea, Ierusalim și încheie cu Mormântul Domnului. Iar alții încep pelerinajul sfânt din Grădina Ghetsimani, de la locul prinderii Domnului nostru Iisus Hristos, reconstituind moment cu moment mântuitoarele Lui patimi, drumul Crucii, răstignirea, moartea și Învierea.

Luăm binecuvântare, ne rugăm în biserică lui Dumnezeu și pornim să ne închinăm la Sfintele Locuri, începând din Grădina Ghetsimani. Este miercuri dimineață, zi de post și reculegere pentru creștini, zi sfântă pentru noi!

Cu dragostea lui Hristos în inimi, cu privirile și pașii liniștiți, cu Noul Testament în mână și cu sufletele săltând de bucurie, pornim. „Binecuvântat este Dumnezeu, Cel ce voiește ca tot omul să se mântuiască...”.

Coborâm pe strada Shiftei, apoi luăm la dreapta prin cartierul arab și ajungem numaidecât la zidul Vechiului Ierusalim, din partea de nord. Un zid din blocuri de piatră, înalt de peste 12 metri, prevăzut cu creneluri și metereze, construit de turci de peste cinci secole. Slavă Ție, Doamne, că ne-ai învrednicit să vedem zidurile Sfintei Cetăți! În față se înalță, masivă și impunătoare, „Poarta Damascului”. Dintre cele șapte porți de intrare în Cetatea Ierusalimului, Poarta Damascului este cea mai solicitată de pelerini.

Mergem în continuare spre Răsărit pe strada paralelă cu zidul, care coboară în Valea Ghetsimani și duce la Betania, Ierihon, Marea Moartă și Galileea. Înainte de unghiul de nord-est al zidului, dăm de „Poarta lui Irod”, pe unde intra triumfal împăratul spre palat și templu. Strada coboară și cotește la sud, paralel cu latura de răsărit a zidului, până ce dă de a treia poartă, numită „Poarta Oilor”, „Poarta Leilor” și, mai ales, „Poarta Sfântului Ștefan”. Se numește „Poarta Oilor” pentru că pe aici se aduceau oile de jertfă la templu. „Poarta Leilor” se numește pentru că are în zid, pe ambele părți, doi lei sculptați în piatră. Numele cel mai potrivit este însă „Poarta Sfântului Ștefan”, deoarece pe aici a fost scos Sfântul Arhidiacon Ștefan afară din cetate și ucis cu pietre.

Lăsăm la dreapta „Poarta Sfântului Ștefan” și coborâm spre stânga, în valea Cedrilor. Ne oprim. Pe aici curge pârâul Cedrilor, peste care a trecut Iisus Hristos în noaptea Cinei. Deschidem Evanghelia după Ioan și citim: „Acestea grăind Iisus, a ieșit împreună cu ucenicii Săi dincolo de pârâul Cedrilor, unde era o grădină, în care a intrat El și ucenicii Lui...” (Ioan 18, 1). Pe aici a trecut Hristos, Mântuitorul nostru, de atâtea și atâtea ori. Pe aici mergea la Betania, cobora la Iordan, se ducea în Ierihon și în Galileea Neamurilor. Pe aici venea Domnul, seara, din Ierusalim să se roage și să privegheze în Grădina Ghetsimani...! Pe aici pășim și noi păcătoșii, călători din țară îndepărtată; după dar, fii ai Dumnezeului Celui viu; după credință, ucenici ai lui Iisus Hristos Cel Înviat; după mărturisire, slujitori ai Bisericii Ortodoxe; iar după chemare, rugători credincioși ai Preasfintei Treimi.

(Arhimandritul Ioanichie Bălan, Pelerinaj la Mormântul Domnului, ediția a VI-a, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2010, pp. 19-23)