– Cine pregăteşte tinerii pentru căsătorie și pentru viaţă?

– Întrucât căsătoria, ca și călugăria, este un legământ sfânt, pe viaţă, de care depinde mântuirea sau osânda celor ce fac acest pas, tinerii nu trebuie lăsaţi să-și hotărască singuri soarta. La formarea unei familii trebuie să contribuie întreaga parohie, prin rugăciune, atât acasă cât și la biserică. Dar cel mai mult sunt datori să contribuie părinţii tinerilor, preoţii de parohie, duhovnicii și nașii lor de botez.

Primii care trebuie să pregătească tinerii pentru căsătorie sunt părinţii care i-au născut. Ei îi cunosc cel mai bine pe fiii lor. Ei știu dacă sunt sănătoşi, dacă au sau nu înclinaţie spre viaţa de familie, dacă sunt credincioşi, dacă au sau nu posibilităţi să se întreţină material și spiritual și să conducă o familie; dacă sunt capabili să crească copii în frică de Dumnezeu, dacă iubesc Biserica, slujbele, oamenii, munca cinstită, cărţile sfinte ortodoxe şi dacă au un bun preot îndrumător către Hristos.

Dacă tinerii îndeplinesc aceste însuşiri fireşti şi duhovniceşti, părinţii trebuie să discute cu ei, să-i îndrume, dându-le sfaturi şi cărţi bune de citit, arătându-le bucuriile şi greutăţile vieţii de familie şi deprinzându-i de mici cu ascultarea, cu rugăciunea şi cu munca cinstită. Apoi să-i dea la timp la şcoală, să-i înveţe o meserie sau să-i deprindă cu munca câmpului, ca să-şi poată întreţine singuri familia şi să fie modele vii pentru copiii lor.

Pe lângă părinţii trupeşti, un rol major la formarea tinerilor ortodocşi, în vederea căsniciei, îl au preoţii de parohie, adică părinţii lor sufleteşti. El ştie și cunoaşte pe fiecare dintre fiii săi sufleteşti, prin harul Duhului Sfânt. El ştie dacă un tânăr doreşte din toată inima să se căsătorească şi să crească copii în iubire de Dumnezeu, sau este chemat la o viaţă creştină mai înaltă. Dacă tânărul este din fire smerit, retras, iubitor de linişte şi de rugăciune, el trebuie îndrumat de duhovnic spre teologie şi spre viaţa călugărească, pentru ca nu cumva, greşind drumul, să sufere şi să regrete, pînă la moarte, pasul făcut. Preoţii sunt datori să facă rugăciuni speciale către Dumnezeu şi Maica Domnului pentru binecuvântarea căsătoriei fiilor lor duhovniceşti, ca şi pentru hotărârea lor în viaţă.

În al treilea rînd, rudele apropiate şi naşii de botez trebuie să-i ajute pe tineri la intrarea lor în viaţa de familie. Mare păcat fac rudele, prietenii de familie şi cunoscuţii care, în loc să-i ajute pe tineri la căsătorie, din invidie şi din îndemnul diavolului, ei dezbină şi destramă unirea tinerilor prin vorbe rele, prin minciuni, calomnii şi uneori prin vrăjitorie, pentru care vor da greu răspuns lui Dumnezeu. În aceste cazuri, tinerii şi părinţii lor sunt datori să se roage mult, cu post şi metanii, să se spovedească și să urmeze sfatul duhovnicului.

(Arhimandritul loanichie Bălan, Călăuză ortodoxă în familie și societate II,  Ediția a III-a, Editura Mănăstirea Sihăstria, Vânători Neamț, 2010, pp. 13-14)