Sfântul Petru Damaschinul spune că, cu cât e omul mai aproape de Dumnezeu cu atât se smerește mai mult, pentru că își dă seama de faptul că Dumnezeu l-a primit să-i fie colaborator în lucrarea binelui și că, cu cât face mai mult bine, cu atât trebuie să ne smerim mai tare.

Dacă ai smerenia, atunci ea te învață ce ai de făcut, și cum să ocolești patimile, și nu ești ca acela mândru, care citește o carte, că doar eu sunt stăpân peste carte. Tu crezi că o carte, un roman de dragoste de pildă, îl citești cu încrederea că pe tine nu te clintește. Și după aceea nu-l mai poți scoate din tine. Asta-i plata celui mândru, păcatele se plătesc, mândria îți aduce neodihnă, neliniște.

(Arhimandritul Teofil Părăian, Veniți de luați bucurie, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2001, p. 155)