Sfântul Luca al Crimeei

„Și plecând Iisus de acolo a văzut pe un om șezând la vamă, cu numele Matei, și i-a zis acestuia: Vino după Mine. Și ridicându-se a mers după El.” (Matei 9, 9)

Cine era acest Matei care după aceea a devenit mare apostol și Evanghelist ? Era vameș și aduna impozite. Poporul îi ura pe vameși și îi considera păcătoși, fiindcă făceau multe nedreptăți, încercând să câștige mai mulți bani pentru ei înșiși. Și tocmai pe acest om pe care toți îl considerau ticălos și se scârbeau de el, Domnul îl cheamă și îi zice: „Urmează-Mi”. Numai două cuvinte și acestea au făcut revoluție în sufletul vameșului. S-a ridicat imediat, a aruncat jos banii și L-a urmat pe Hristos.

Aceasta ce înseamnă? Înseamnă că chemarea lui Hristos poate să provoace în sufletul omului o adevărată revoluție. În viețile sfinților există multe exemple de oameni care s-au întors la Hristos numai printr-un singur cuvânt al Evangheliei. Din experiența mea știu că un cuvânt bun poate tulbura sufletul păcătosului, cum a tulburat sufletul vameșului Matei. Oameni înecați în păcat, tâlhari, furi, ucigași, când le spui un cuvânt bun și le arăți dragostea ta, pogorârea ta și respectul persoanei lor sunt mișcați până în străfundul sufletului.

Și noi păcătoșii și neputincioșii și neînsemnații oameni cu un singur cuvânt de dragoste și respect putem să mișcăm și să tulburăm inimile păcătoșilor, precum a făcut-o Domnul Iisus Hristos. Să ne aducem minte de acest lucru și niciodată să nu-i osândim pe păcătoși, să nu-i stigmatizăm, ci să le aducem dragostea noastră, arătând respect față de persoana lor, chiar dacă ei înșiși nu și-o respectă, ci o calcă în picioare.

„Și pe când ședea El la masă, în casă, iată, mulți vameși și păcătoși au venit și au șezut la masă împreună cu Iisus și cu ucenicii Lui. Și văzând fariseii ziceau ucenicilor lui : Pentru ce mănâncă Învățătorul vostru cu vameșii și păcătoșii? Iar Iisus, auzind, le-a zis lor: Nu cei sănătoși au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. Dar mergând, învățați ce înseamnă Milă voiesc, iar nu jertfă. Căci nu am venit să chem pe drepți, ci pe păcătoși la pocăință (Matei 9, 10-13).

Fariseii se indignau pentru faptul că Domnul Iisus Hristos mânca împreună cu păcătoșii, cu desfrânatele și cu vameșii. Disprețuiau pe acești oameni și considerau o întinăciune să comunice cu ei. Niciodată nu le vorbeau, ci le vorbeau urât și îi condamnau pentru purtarea lor.

Știm că desfrânatele spălau picioarele Domnului Iisus și le ștergeau cu părul capului lor. Niciodată n-au auzit de la El un cuvânt dojenitor. Le-a iertat și le-a zis: „Mergi și de acum să nu mai păcătuiești” (Ioan 8, 11).

Fariseii erau incapabili să înțeleagă acest comportament al lui Hristos și le venea greu să suporte starea Lui față de păcătoși. Dar Domnul le răspundea în felul următor : „Nu cei sănătoși au nevoie de doctor, ci cei bolnavi” (Matei 9, 12). A venit ca să-i mântuiască pe păcătoși. Cu dragostea Lui îmbrățișa pe fiecare păcătos și căuta să-l călăuzească spre mântuire. Fariseilor care I se plângeau le zicea: Mergând, învățați ce înseamnă Milă voiesc, iar nu jertfă (Matei 9, 13). Cărturarii și fariseii își puneau nădejdea mântuirii lor în jertfele și rugăciunile lor și Domnul zice că nu voiește jertfă, ci milă, milă față de păcătoși.

Jertfele erau necesare în Vechiul Testament, fiindcă preînchipuiau Unica Jertfă pe care avea să o aducă Domnul Iisus Hristos pe Crucea Lui pe Golgota. Când s-a adus această jertfă toate celelalte jertfe și-au pierdut sensul și rostul lor, de aceea astăzi nici nu le mai aducem.

Acum Domnul nu așteaptă jertfă, ci milă. Așteaptă de la noi milostivire spre toți păcătoșii și spre toți cei disprețuiți. Comportamentul nostru față de acești oameni să fie același cu cel pe care l-a arătat El. Să nu disprețuim pe nimeni, pe nimeni să nu-l socotim mai prejos decât noi. Să ne vedem propriile noastre păcate și nu pe ale altora, să dobândim smerenia și blândețea, imitând smerenia și blândețea Lui. Să iubim și să facem bine celor disprețuiți și smeriți, să le oferim ajutor duhovnicesc, arătându-ne interesul pentru mântuirea lor.

Domnul zice că atunci când facem un ospăț să nu chemăm oameni care pot să ne cheme apoi și ei la masă, ci pe săraci și sărmani, pe cei în zdrențe. Vrea să o facem cu dragoste și să ne purtăm cu compătimire față de oamenii pe care lumea îi disprețuiește, numindu-i mizerabili și nefolositori.

Domnul ne-a dat porunci minunate și străine. A zis că nu vrea jertfă, ci milă, milă față de toți cei care au nevoie. O mare mulțime de oameni așteaptă pe cineva să le arate milostivire, să le spună un cuvânt de dragoste și de mângâiere. Oamenii așteaptă pe cineva care să le arate delicatețe și să-i ajute și în loc de asta întâlnesc în jurul lor răceală și indiferență. Dar mai mult decât atât, și la unii oameni, care mai sunt încă și creștini, se văd disprețul și scârba.

În ochii lui Dumnezeu, cel care se comportă astfel cu frații lui face mare păcat. În toate trebuie să fim imitatori ai Domnului și să urmăm exemplul Lui. Să-L urmăm, așadar, și să nu ne socotim pe noi mai presus de aproapele, oricine ar fi el, tâlhar, ucigaș sau fur, fiindcă în ochii lui Dumnezeu se poate ca noi să fim mai răi decât el.

Să ne amintim întotdeauna cum Se purta Domnul cu păcătoșii, cum S-a purtat cu vameșul Matei și cum se purta cu alți vameși, desfrânate și păcătoși și provoca prin aceasta mânia fariseilor. Să nu fim precum fariseii, ci să-L imităm pe Domnul nostru Iisus Hristos. Amin.