Trebuie să ne sârguim din toate puterile și în tot chipul ca să ne păstrăm pacea sufletului și să nu ne tulburăm de întristările venite de la alții. Pentru aceasta se cuvine să ne străduim în tot chipul a nu da drumul mâniei și a păzi cu atenție mintea și inima de la mișcările necuvioase. Și de aceea întristările (jignirile) venite de la alții trebuie să le răbdăm cu tărie și să ne deprindem cu o așa liniște a sufletului, ca și cum jignirile lor nu ne-ar privi pe noi, ci pe alții.

O asemenea exercitare poate să aducă pace inimii omenești și să o schimbe în lăcaș pentru Însuși Domnul, cum zice: Și vom veni la el și sălaș vom face. Iar dacă ne vine greu să ne stăpânim și să nu ne mâniem, atunci trebuie ca măcar să ne străduim cel puțin a ne stăpâni limba, după cuvântul Psalmistului: Mâniați-vă și nu greșiți. În asemenea caz, putem lua ca chip de pildă de urmat pe Sfântul Spiridon al Trimitundei și pe Sfântul Cuvios Efrem Sirul.

Despre cel dintâi se spune că, intrând odată în palatul împărătesc, după dorința însăși a împăratului grecesc, unul dintre slujitorii care erau în palat, socotindu-l că este un cerșetor, a râs de el și nu i-a dat voie să intre, iar mai pe urmă l-a și lovit cu palma peste obraz. Iar Sfântul Spiridon, fără de răutate și nemânios fiind, urmând cuvântul Domnului (cf. Matei 5, 39), a întors și partea cealaltă.

Iar Preacuviosul Efrem, pe când se nevoia în pustie, ucenicul său l-a lipsit odată de hrană întru acest chip: venind către el cu mâncare, din nebăgare de seamă a stricat blidul pe cale. Iar Preacuviosul, văzând pe ucenic întristat, i-a zis: „Nu te întrista frate, căci dacă hrana nu vrea să vină la noi, atunci mergem noi la dânsa”. Și mergând a stat lângă blidul stricat și adunând hrana de pe jos, a mâncat-o. Așa era de lipsit de mânie. (...)

Ca să-ți păstrezi pacea sufletului trebuie să îndepărtezi de la tine mâhnirea și să te silești a avea sufletul vesel, nu întristat, după cuvântul înțelepciunii lui Isus Sirah: întristarea multă ucide și nu este de folos întru ea.

(Sfântul Serafim de Sarov, Viața, nevoințele și învățăturile, Editura Mănăstirea Sihăstria, p. 389-390)