Ce vrea să spună Mântuitorul prin cuvintele jug şi sarcină?

Pentru aceste suflete mari, într-adevăr jugul este bun şi sarcina uşoară – fiindcă Hristos este dragostea lor şi nădejdea lor. Iar cu Hristos, şi pe cruce este uşor, şi în mormânt este luminos, şi în iad este plăcut.

Ai citit în Evanghelie sfintele cuvinte ale Mântuitorului despre jug şi sarcină, şi întrebi ce înseamnă ele. Dumnezeu a zis aşa: jugul Meu este bun şi sarcina Mea este uşoară. Jugul înseamnă slujirea, iar sarcina înseamnă pătimirea. Ai citit cum Domnul a spus prin cuvinte, a şi arătat prin pilda Sa că a venit nu să I se slujească, ci ca El să slujească. Şi ai mai citit cum repeta adesea că Fiul Omului trebuie să pătimească. Şi, într-adevăr, El a slujit şi a pătimit. Cui a slujit Atot-prea-slăvitul nostru Domn? A slujit drepţilor şi păcătoşilor, orbilor şi celor doborâţi de suferinţă, nebunilor şi îndrăciţilor, şi a numit acest jug greu bun! Iar bun l-a numit fiindcă slujirea Lui a fost cu dragoste. Şi a pătimit Domnul Cel fără de păcat – de la cine n-a pătimit? De la împăraţi şi căpetenii, de la neprieteni şi prieteni, de la învăţaţi şi neînvăţaţi.

Scuipat şi bătut, batjocorit şi clevetit, şi, în cele din urmă, pironit pe cruce – această pătimire El a numit-o sarcină uşoară! Iar uşoară a numit Iisus această sarcină cumplită fiindcă pătimirea Lui a fost cu nădejde înainte-văzătoare.

Până ce Hristos n-a descoperit lumii adevărurile mântuitoare despre Dumnezeul cel Viu, Părintele şi Purtătorul de grijă, despre veşnica dreptate Dumnezeiască, despre neputinţa morţii şi despre învierea din morţi, orice slujire era împreunată cu ura şi orice pătimire cu deznădejdea: fiindcă slujirea era privită ca înjosire, iar pătimirea, ca nefericire. Drept aceea, şi cel mai bun jug era pentru păgâni aspru, şi cea mai uşoară sarcină era nesuferită. Nimeni nu poate numi jugul său „bun” fără Dumnezeiasca dragoste, nici sarcina sa „uşoară” fără nădejdea în Dumnezeire.

Cât de mare deosebire între păgâni şi creştini! Apostolii se numeau pe sine cu entuziasm „slugi ale lui Hristos.” De ce „slugi ale lui Hristos”, când ei slujeau oamenilor? Slujeau oamenilor, însă din dragoste pentru Hristos. Drept aceea, jugul slujirii lor era bun. Mucenicii lui Hristos cântau în temniţe şi în locurile de execuţie. Şi cântau fiindcă pătimeau pentru Hristos cu nădejdea în Hristos. De asta era uşoară sarcina pătimirii lor.

Şi astăzi sunt în lume suflete creştineşti ce săvârşesc cu dragoste slujirea lor, şi de asemenea sunt destule ce rabdă grele suferinţe şi batjocuri cu nădejdea în Dumnezeul cel Viu, Părintele şi Purtătorul de grijă. Sunt acele mari suflete care au înţeles de la Mântuitorul lor că această viaţă este viaţă de slujire şi pătimire, nu de distracţie şi plăceri, pridvor al Raiului, nu Raiul, călătorie, nu liman. Pentru aceste suflete mari, într-adevăr jugul este bun şi sarcina uşoară – fiindcă Hristos este dragostea lor şi nădejdea lor. Iar cu Hristos, şi pe cruce este uşor, şi în mormânt este luminos, şi în iad este plăcut. Eu şi pe tine te socot, cinstite frate, între aceste suflete mari. Pace ţie şi binecuvântare!

(Episcopul Nicolae Velimirovici, Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi, vol. 1, Editura Sophia, Bucureşti, 2002,  pp. 172-174)

De la același autor

Ultimele din categorie