aproapele

PR-ul mântuirii nu se poate vedea

Cine se crede sus disprețuiește căderea altora, iar cine nu știe de unde vine binele e dezamăgit. Cei care caută slavă deșartă se depărtează cu frică, cine vrea să își justifice faptele râde și se bucură. Cine știe că toate au rost își vede de ale sale și lasă rostul să se arate singur.

Lăsați să intre Lumina!

Mult mai simplu, spune Părintele Porfirie, deschide o portiță prin care să intre Lumina Dumnezeiască și întunericul, și sfâșierile tale se vor risipi de la sine!

„O, om!, ce mari răspunderi ai/ De tot ce faci pe lume...” – Sfântul Ioan Iacob Hozevitul de la Neamț

Trăiești o viaţă, viaţa ta E una, numai una Oricum ar fi, tu nu uita Cum ţi-o trăiești, vei câștiga Ori fericire pe vecie, ori chin pe totdeauna.

Milostenia ne aduce cu un pas mai aproape de Dumnezeu

Dacă o persoană se află în dificultate, filantropul nu trebuie să țină cont de caracterul, originea, credința sau înfățișarea acestuia. Imitându-L pe Dumnezeu, nici el nu trebuie să facă discriminări.

Gheron Iosif Vatopedinul: „Acolo unde este dragoste, nu se gândește răul”

Prin constrângerea dragostei se desăvârșește omul, fiindcă deja Îl iubește pe Dumnezeu și numai pe Dumnezeu. Îi iubește pe oameni, pe tovarășii lui, pe frații lui, și se desăvârșește într-atât, încât și sufletul lui și-l jertfește pentru ei. Acesta este în puține cuvinte caracterul creștinului desăvârșit.

De ce nu toate faptele bune aduc roade?

Fapta bună se dovedește de folos numai când se face din iubire pentru Hristos, iar atunci aceasta și în viața pământească ne umple cu harul Sfântului Duh. Și după cum s-a scris: „Dumnezeu nu dă Duhul cu măsură” (Ioan 3, 34).

Neosândirea fratelui şi tăcerea păzesc pacea sufletului

Pentru a-ţi păstra pacea sufletească, trebuie să-ţi îndrepţi foarte des atenţia spre tine însuţi şi să te întrebi: „În ce stare mă aflu?”.

Neputințele se acoperă prin respectarea Legii. Dar numai Domnul desăvârșește

Lepădarea de toate persoanele și de toate lucrurile, de dragul lui Dumnezeu, e aproape imposibilă pentru noi. Am putea spune că azi e chiar mai grea decât acum două mii de ani. Dar cu toate acestea, cu mila lui Dumnezeu mântuirea noastră rămâne posibilă, în ciuda tuturor nedesăvârșirilor de care suferim.

Iubirea, o datorie care rămâne mereu neachitată

Trebuie să știm că iubirea nu este ceva voluntar. Este obligatorie. Ești dator să-l iubești pe fratele tău, atât pentru că ești înrudit duhovnicește cu el, cât și pentru că vă sunteți mădulare unul altuia.

„Mi-am zis că acolo, cu mine, sunt Sfinții mei dragi, iar eu îi duc undeva cu mașina”

După primul an de facultate, am început școala de șoferi, iar primul examen de traseu mi-l amintesc și acum cu un zâmbet larg pe chip. Eram atât de stresată și emoționată încât din primul minut am început să fac greșeli și nu mi-am mai revenit până nu s-a oprit examinarea.

Pagini