aproapele

Vocea iubirii schimbă inima împietrită a oamenilor

Dacă împlinim toate faptele bune, dar nu-l iubim pe aproapele, nu facem nimic. Suntem un zero, un nimic! Iubirea, fraţii mei, iubirea o cere Dumnezeu de la noi!

Păcatul este boală ‒ dacă nu judeci bolnavul, de ce judeci păcătosul?

Voi care sunteţi drepţi: păcatul înseamnă slăbiciune, iar a te teme de păcătoşi înseamnă a te teme de oameni. Păcătosul e îngrozit de omul cel drept din sine care e mort şi de două ori îngrozit de un drept viu dinafara sa. Nu fiţi îngroziţi de cineva care este îndoit îngrozit de voi. Nu este Domnul vitejia drepţilor? Nu este Domnul Atotţiitorul generalul cetelor celor drepţi? 

În ce constă fericirea vieţii de familie?

Familia este calea directă prin care învăţăm să-I plăcem lui Dumnezeu, şi nu doar să ne bucurăm singuri, ci împreună cu Dumnezeu şi cu aproapele.

Poți fi omul ideal al Bisericii – crede în biruința finală a binelui!

Biserica lui Hristos şi-a văzut până acum idealul împlinit în Persoana lui Mesia, în profeţii ei, în apostolii ei, în sfinţii, în eroii şi-n înţelepţii ei. Cu toate că idealurile ei au devenit realitate, Biserica există pentru a-i ajuta pe toţi oamenii să ajungă la desăvârşire. 

Unii doar cred că fac cinste Bisericii

Biserica nu simte nici o bucurie când cei care stau în primele rânduri ies în evidenţă cântând Heruvicul şi rostind Crezul, dar sunt prezenţi în biserică doar cu trupul, iar cu mintea sunt în altă parte. Sunt oameni care cred că „aduc cinste” Bisericii prin faptul că o vizitează.

Revoltă-te împotriva răutății din tine – și abia apoi împotriva lumii

Revoltă-te, prietene, mai întâi împotriva ta, împotriva lipsei de sare din tine şi apoi revoltă-te împotriva lumii. Îmi zici, prietene, că „oamenii sunt vicleni”, că „sunt adulteri”, că „sunt ucigaşi”. De sute de ori te revolţi împotriva păcatelor altor oameni. Revoltă-te însă mai întâi împotriva păcatelor tale, iar apoi te vei putea revolta şi împotriva păcatelor altora, cu mai multă putere şi dreptate.

Viața oamenilor pesimiști – o nesfârșită suferinţă

Când omul dăruieşte ceea ce iubeşte, atunci se jertfeşte; iar când dă ceea ce urăşte, nu se jertfeşte, ci „aruncă”. Pesimistul nu poate preţui viaţa, deoarece i se pare că nu are sens şi este lipsită de bucurie. Pentru un astfel de om, viaţa este stupiditate, durere, nesăbuinţă, tristeţe şi, astfel, nu o poate preţui. În cele din urmă, pesimistul nu poate suporta viaţa, din aceleaşi motive pentru care nu o poate iubi.

Cum îl iubește Dumnezeu pe om?

Dacă mama nu şi-ar iubi copilul, ar putea copilul să-şi iubească mama? Dacă Dumnezeu nu l-ar iubi pe om, ar putea omul să-L iubească pe Dumnezeu? Pentru că Dumnezeu dintru început, înaintea omului, îl iubeşte pe om. De acolo izvorăşte firescul iubirii omului faţă de Dumnezeu.

Să cuprindem în rugăciune întreaga lume!

În rugăciune, vei primi înlărgirea Duhului lui Dumnezeu şi vei îmbrăţişa întreaga lume prin mijlocirea ta, împlinind astfel cea de-a doua poruncă, să îl iubeşti pe aproapele ca însuţi pe tine, pentru că aproapele devine cuprinsul inimii tale.

Putem schimba oamenii prin propriul nostru exemplu

Schimbarea va avea loc atunci când rânduieşte Dumnezeu. Dacă te schimbi pe tine însuţi, devii un exemplu viu pentru persoana pe care vrei să o schimbi, dacă devii idealul său şi aceasta vede că eşti fericit, atunci se va întâmpla.

Pagini