aproapele

Și-un pahar de apă dacă-l dăm, să-l dăm fără să judecăm

„Cine va da de băut aproapelui fie și un pahar de apă nu își va pierde plata sa.” (Matei 10, 42)

Iubeşte-ţi aproapele mai mult decât pe tine însuţi!

Săvârşind dumnezeiasca iubire pentru noi în Hristos, noi murim lumii sau, mai bine zis, noi facem ca lumea să moară în noi. Devenim conştienţi că nu existăm prin noi înşine. Încetăm să dăm importanţă la ceea ce suntem. Credem cu tărie că Hristos, prin moartea Lui, ne dă existenţă. Făptura noastră, înnoită astfel, se transformă într-o altă făptură, cea a celuilalt, pe care îl regenerează şi-l redă vieţii.

Depăşirea prin credinţă şi dăruirea prin iubire

Să nu uităm niciodată de om, mai ales de omul de lângă noi, pentru că acesta este pus anume ca prin el să ne înmulţim iubirea. Sfântul Antonie cel Mare are cuvântul acesta, că „de la aproapele vin şi viaţa, şi moartea. Că dacă folosim pe aproapele, pe fratele, pe Dumnezeu dobândim, şi dacă greşim fratelui, lui Hristos greşim”. 

Încrederea în oameni și jumătățile de măsură

Incapacitatea aceasta de a mai crede unii într-alții există pentru că nu mai credem în Dumnezeu. În ciuda faptului că ne lăudăm că noi mai credem unii într-alții, faptul că nu credem în Dumnezeu, pe Care nu-L vedem, nu ne mai ajută de mult timp să mai credem în cei pe care-i vedem măcar.
De nu e rugăciune ori de-i puțină, n-ajungi la inima celui de lângă tine și nu i-o știi.
___   Jean Claude Larchet

De vrei s-ajungi la Dumnezeu...

Să nu amâni la nesfârșit  Un ajutor ce ți se cere De către omul necăjit, Cu ochii umezi de durere.

În ce constă fericirea vieţii de familie?

Familia este calea directă prin care învăţăm să-I plăcem lui Dumnezeu, şi nu doar să ne bucurăm singuri, ci împreună cu Dumnezeu şi cu aproapele.

Dezbinarea în timpul Covid-19

Aparența este singura care contează, până la urmă, atunci când vine vorba despre relația cu oamenii din jur. Și, stând sub stindardul zdrențuit al vorbelor goale, nu mai observăm cât de crâncen, dezolant de singuri am devenit. Învrăjbiți, mergând umăr la umăr, suntem pustiiți de sens și de țintă, fără cuvinte și idealuri comune. Doar lozincile par a ne oferi un rost. De aceea le repetăm întruna, justificându-ne mersul singuratic îndărăt. Dezbinați.

Nu ajungi în Rai de unul singur, ci trăind în comuniune

Singurătatea te izolează, te face neputincios, împiedică duhul tău să se bucure de bunătăţile lumii acesteia, în special de cele ale lumii spirituale. Pe când viaţa în comunitate te salvează în multe împrejurări grele. Nimeni nu se mântuieşte singur, nici credinciosul, nici preotul, nici monahul. Toţi ne mântuim în comunitate, în Biserica lui Hristos şi fiecare este răspunzător pentru celălalt.

Milostenia, un test al dragostei

Nu trebuie să respingi și să judeci niciun sărac, pentru că nu știi care dintre ei este trimis de Hristos să-ți încerce dragostea față de aproapele.

Pagini