aproapele

„Iubirea este lumină. Iubirea oarbă nu este lumină”

Cei îndrumați se simțeau mai înclinați spre îndrumătorii în care vedeau un deosebit belșug de înțelegere duhovnicească și de alte harisme duhovnicești, ziditoare și mântuitoare. Îndrumătorii îi îndrăgeau mai mult pe acei fii duhovnicești în care vedeau o deosebită sârguință către virtute și o deosebită lucrare a bunăvoinței dumnezeiești.

În ce constă fericirea vieţii de familie?

Familia este calea directă prin care învăţăm să-I plăcem lui Dumnezeu, şi nu doar să ne bucurăm singuri, ci împreună cu Dumnezeu şi cu aproapele.

Propriile noastre cuvinte vor da verdictul la Judecată

„Vreme este să taci şi vreme să grăieşti.” Să luăm aminte că nu putem face ambele activităţi deodată. Numai limba poate spune mult fără a spune nimic. Cunoaştem cu toţii dezbateri, spectacole şi conferinţe inutile. Pentru a rezista atacului de cuvinte inutile, sufletul omului modern trebuie să-şi ia o carapace şi să devină dur.

Cum putem să ne rugăm pentru toată lumea ca și cum ne-am ruga pentru noi înșine?

Mi s-a dat să înțeleg această poruncă în chipul unui arbore, cosmic, uriaș, a cărui rădăcină este Adam. Eu nu sunt decât o mică frunză pe un ram al acestui arbore. Însă arborele nu-mi este străin: este temeiul meu. Îi aparțin. A te ruga pentru lumea întreagă este a te ruga pentru acest arbore în întregul său, cu toate miliardele sale de frunze.

Dumnezeu întru dreptate chivernisește lucrurile

Cel ce nu cunoaște adevărul, nici cu adevărat nu poate crede.

Domnul a cuprins toată Legea în aceste două porunci: iubirea de Dumnezeu și iubirea de aproapele

Iubirea este legătura desăvârșirii (Coloseni 3, 14), a zis apostolul. Dacă așa stau lucrurile, pentru ce sabia, pentru ce vrăjmășia și dezbinarea?

Nu te lăsa învins, ci mai bine tu însuți să învingi ura prin dragoste!

Dragostea față de semeni nu se exprimă doar prin gânduri bune, ci și prin rugăciune. Rugăciu­nea este cea care leagă cu puternice legături, care durează punți, care împrietenește, întărește, mân­gâie, tămăduiește și ajută.

Purtând în doi povara suferinței, ea devine de două ori mai ușoară

Aceasta este sarcina ce se cere a fi împlinită de fiecare dintre noi. Ea începe prin lucruri mici: învățând pur și simplu să vedem și să auzim durerile reale din jurul nostru, care zdrobesc viața și rănesc inima aproapelui.

Milostenia, un test al dragostei

Nu trebuie să respingi și să judeci niciun sărac, pentru că nu știi care dintre ei este trimis de Hristos să-ți încerce dragostea față de aproapele.

Cui trebuie să fim recunoscători?

Se cuvine ca noi să ne arătăm recunoștința față de Dumnezeu prin rugăciune și prezență constantă la Sfânta Liturghie, prin post și fapte bune. Niciodată să nu spunem că am făcut destul, de acum să mai facă și alții. Dimpotrivă, să ne gândim că niciodată nu facem destul bine încât să acoperim marea păcatelor noastre.

Pagini