aproapele

Drumul greu și măreț al nebuniei pentru Hristos

Nebunii și-au ales în mod conștient drumul celor mai mari umilințe și jigniri. Prin acestea, ei au vrut să răstignească în ființa lor mama tuturor păcatelor lumești – mândria și pe capul mândriei – diavolul.

„Carne nu putem mânca, dar pe oameni, da!”

„Părinte, binecuvântați-mă să nu mănânc slănină (carne).” La care Părintele îi răspunde: „Cum se spune în popor, slănină (carne) nu putem mânca, dar pe oameni, da”.

Îndemnurile Sfântului Antonie cel Mare pentru o viață simplă, aproape de Dumnezeu

Să nu ne încredem în propria dreptate, să nu ne neliniştim de trecut, să ne păzim gura şi stomacul. Să avem responsabilitatea propriului comportament şi să ne aşteptăm să fim ispitiţi cu sălbăticie, până la ultima noastră suflare.
De nu e rugăciune ori de-i puțină, n-ajungi la inima celui de lângă tine și nu i-o știi.
___   Jean Claude Larchet

Anotimpul iertării

Nu pot ierta dacă nu sunt mai întâi alături de mine în durerea mea. Dacă nu mă cred că mă doare sau m-a durut ce mi-a făcut/ zis cineva. Dacă nu recunosc că într-adevăr această persoană mai specială sau mai puțin specială din viața mea, că e soț/ soție, copil, părinte, frate, coleg, prieten, șef a făcut un lucru care m-a rănit – și rana poate fi cu atât mai mare (chiar dacă obiectiv nu e mare) cu cât mai apropiată și mai bazată pe încredere e relația. Nu pot ierta dacă nu recunosc că m-am simțit nedreptățit/ă de acea faptă a acestui om. Sau dacă nu-mi dau voie să simt furia pentru acea nedreptate. Ori tristețea pentru pierderea suferită. Ori teama că s-ar putea întâmpla ceva mai rău.

Câștigul ascultării e mare și răsplata de la Dumnezeu, bogată

Astfel poruncește să ne întoarcem și să fugim de „morții aceștia” și de laudele morților și de slava ce se veștejește și trece și să o căutăm numai pe aceea, a cărei frumusețe nu se poate descrie și a cărei margine nu se poate afla.

Pregătire pentru dumnezeiasca împărtășire de Crăciun

Astăzi să ne gândim la faptul că „mă voi împărtăși de Crăciun”. Este dumnezeiasca Liturghie de Crăciun, este sărbătoarea Crăciunului, este Împărtășania de Crăciun. Prin urmare, să ne pregătim puțin mai bine, să ne gândim puțin mi mult, să medităm la ea, să punem mai mult suflet, să ne bucurăm puțin mai mult, să o dorim puțin mai mult ca în alte dăți.

De aș dărui dragostea mea...

Dragostea își așteaptă soțul cu un surâs pe față. Dragostea se oprește din gătit pentru a-și asculta copilul. Dragostea se oprește din decorat pentru a-și suna părinții. Dragostea nu pizmuiește casa vecinului, nu se laudă cu porcul din coteț și nu se fălește cu bradul frumos împodobit.

Tot omul din lume este aproapele nostru

Datorie prea mare și sfântă este să avem către aproapele inimă de mamă. Așa se cere, să iubim pe toți oamenii din lumea asta, precum o mamă își iubește pe toți copiii la fel.

Propriul suflet, primul sărac față de care trebuie să facem milostenie

De multe ori, chiar și sufletul nostru este întemnițat, este sărac și gol în fapte bune. De acesta să ne îngrijim mai întâi, să îl îmbrăcăm, să îl hrănim și să îl scoatem din închisoarea osândei, vinovăției și păcatului.

Pagini